Inimi fragile

~7~

Băiatul a fost întrerupt de un fluierat puternic ce i-a făcut pe amândoi să își acopere urechile.

Ha-Yun: Trenul meu!

X: Asta am vrut să îți spun. Fugii noona, fugi.

Ha-Yun și-a ridicat rucsacul de pe podeaua prăfuită și a început să alerge pe lângă tren de parcă acesta ar depinde de viața ei. Călătorii se uitau la ea pe geam, unii râzând și alți pur și simplu ignorând-o.

Y: HERE, COME ON!

Ha-Yun a început să alerge mai repede iar când picioarele erau să îi cedeze o mână a ridicat-o cu ușurință pe treptele trenului ca mai apoi să o tragă de tot înăuntru căzând unul peste celălalt.

X: Well hello.

Ha-Yun: Ăm.. thank you..

X: Lee Chan-woo

Ha-Yun: Thank you Lee Chan-woo... stai. Ești coreean?

Chan-woo: 100%

Ha-Yun: Atunci de ce îmi vorbești în engleză?

Chan-woo: Îți testam abilitățile... I'm just messing with you pabo.

Ha-Yun: Pabo?!

Z: Nu cred că acestea sunt locurile dumneavoastră, vă rog să vă ocupați locurile pentru a nu vă da afară. Să repet și pentru tine Chan? Sit on  your place otherwise I'll kick you out!

Chan-Woo: Ușor tataie!

Ha-Yun: Yah respectă vârstnicii!

Chan-woo: Yah și tu la fel, te-am salvat și așa mă răsplătești?

Z: Mergeți!

Chan-woo: Yes sir!

Chan-woo: te-a prins de mână și a tras-o într-un compartiment gol.

Ha-Yun: Mulțumesc.

Chan-woo: Plăcerea mea...

Ha-Yun: Ha-Yun, Bang Ha-Yun.

Chan-woo: Încântat de cunoștință. Cu ce scop călătorești la Gangwon-do?

Ha-Yun: Nu am un motiv.

Chan-woo: Deci eu m-am străduit atât de mult ca tu să ajungi în acest tren pentru nimic?

Ha-Yun: Nu chiar, nici nu îți imaginezi cât m-ai ajutat să scap de ei.

Chan-woo: Să scapi de ei?

Ha-Yun: Ămm, adică haha, asta am spus? probabil de la oboseală, don't mind me.

Chan-woo: Ești o fată ciudată.

Ha-Yun: Mi s-a mai spus....

Trenul mergea cu o viteză medie dar potrivită pentru admirat priveliștile, satele micuțe și animalele care pășteau liniștite deja obișnuite de sunetul roților grele strivindu-se de șinele ruginite străbătute de ani. Cei doi stăteau fără să spună ceva sau să-și arunce vreo privire totuși atmosfera nu era una inconfortabilă. Privirile lor analizau fiecare formă de relief și cerul senin.

Chan-woo: Când te întorci în Seoul?

Ha-Yun: Probabil...niciodată 

Chan-woo: Surprinzător, majoritatea persoanelor fug de sat și se îndreaptă spre capitală dar tu faci exact inversul.

Ha-Yun: Numele ăla îmi face pielea de găină. Sper că nu voi mai călca piciorul pe acolo vreodată.

Chan-woo: Așa de urâte sunt amintirile tale în capitală?

Ha-Yun: Nici nu ai vrea să știi. Vreau să îmi iau viața de la capăt cumva.

Chan-woo: Atunci te voi ajuta eu să o iei de la capăt, asta dacă îmi permiți young lady.

Ha-Yun: Nu, mulțumesc.

Chan-woo: Auci, ce tristă e viața asta.

Ha-Yun: Așa e.

Chan-woo: Pe bune acum, de ce nu mă lași să te ajut?

Ha-Yun: Nu te cunosc, e mai mult de îndeajuns că vorbesc cu un străin.

Chan-woo: Și nu ești curioasă să mă cunoști?

Ha-Yun: Chiar deloc, curioșii mor repede și sunt destul de tânără.

Chan-woo: Cât de tânără?

Ha-Yun: 15.

Chan-woo: O mamă, am devenit pedofil? Arăți bătrână pentru vârsta ta.

Ha-Yun: Pardon? 

Chan-woo: Love, sunt actor. Nu mă poți păcăli așa de ușor.

Ha-Yun: Ai dreptate, m-ai prins. Am 35.

Chan-woo: SERIOS?!

Ha-Yun: Pabo...

Ha-Yun și-a îndreptat privirea spre băiat neauzind replica lui la 'jignirea' pe care i-a adresat-o doar ca să îl vadă uitându-se la ea cu lacrimi curgându-i pe obraji. înainte ca aceasta să spună ceva el o întrerupe.

Chan-woo: Oh Julieta! Nu mă respinge! 

"Ah! Ochii ei! Cum cresc

 Cu scăpărarea lor văpaia torții! 

Și frumusețea ei fără pereche..."

Ha-Yun: Oh Doamne.. cu ce ți-am greșit ca să merit asta?

Actorul continua să recite cu o mână la piept ignorând vorbele Șatenei.

Chan-woo: Oi oi, nu da ochii ăia frumoși peste cap. O să rămână așa.

Ha-Yun: O să te arunc pe geam dacă mai scoți un cuvânt pe gură Lee Chan-woo!

Chan-woo: OH! Cineva știe cum mă cheamă, deci...începem să ne cunoaștem  hmm?

Ha-Yun: Unde sunt căștile alea când ai nevoie de ele?