◄ Publicat fizic și finalizat ►
❞ Tremur cu mâna pe trăgaci, în timp ce ținta îmi este fixată pe conturul ei. Are un zâmbet larg pe chip, ca de fiecare dată. Șuvițele îi sunt fluturate de vânt și zburdalnice se pierd de după umerii goi.
Înghit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
♚Hεα†
Merg pierdut prin gânduri. Am cam gafat-o deja și nu știu cum să repar situația. Dintre toate persoanele, de ce ea? De ce aici? M-a recunoscut, la naiba. Acum trebuia să o conving că nu sunt eu acela care a salvat-o. Avantajul meu este că aveam masca pe față, așadar o pot influența să creadă că doar mă asemăn cu el și că nu este nimic eroic. Aș fi vrut totuși să nu o trântesc de perete. Firește că o fată ca ea, atât de firavă, n-ar încerca să mă atace. Însă reflexele mele sunt ascuțite. În timpul misiunilor trebuie să fiu ager și să depistez imediat un eventual pericol. Corpul îmi este întotdeauna în alertă. Nu sunt obișnuit să las garda jos.
Este clar că fata nu reprezintă un pericol. Deși este cu adevărat o persoană dubioasă și sărită de pe fix în anumite momente. Are cel mai dubios zâmbet pe care l-am văzut, ușor șui și larg. Eu nu zâmbesc decât în fața Tommy, pentru a părea mai prietenos. În schimb, refuz solemn să fac acest lucru tot timpul. Mai ales în preajma străinilor. Așa că, ce fel de persoană este ea? De ce zâmbește atât de larg unui necunoscut? Îmi aduc aminte că și eu i-am zâmbit după ce mi-a spus într-o modalitate aproape drăgălașă, ca a unui copil, „Misteriosule Zorro", iar acum că mă gândesc la momentul acela, la felul în care m-a îmbrățișat și mi-a spus că sunt eroul ei îmi dau seama de fapt cât de idiot și imprudent am fost.
Ce ascunde o fată ca ea? Vrea să pară prietenoasă și amabilă, dar pun pariu că nu este așa. E manipulatoare, mai mult ca sigur. Din cărțile citite, persoana cea mai amabilă termină a fi spionul din umbră, care te fentează. Răsuflu încurcat în gânduri. Termină, Heat! Tipa acea schiloadă este departe de a fi un spion internațional. Și chiar dacă ar fi, ai putea să o imobilizezi cu ușurință. Ai văzut doar că nici nu ai aplicat prea multă putere pe brațele ei și ele deja erau roșii vinețiu.
Voia să-și ia pasărea.
Însă imediat cum am imobilizat-o, am sustras obiectul de hârtie și l-am călcat în picioare.
Asta îmi aducea aminte de vremea când eram un simplu copil.
Berni și Cain ne învățau pe mine și pe Zel să tragem cu arma. Eram undeva pe o câmpie apropiată de casă. Cain îl dusese pe Anzelm să tragă în rațele de pe lac, iar eu trebuia să țintesc păsările de pe cer alături de Berni.
Eram ușor îmbufnat că nu Cain era cel care mă învăța. Știa să-mi explice tehnicile mai bine. În schimb, Berni nu era un profesor atât de bun. Îți zicea doar să tragi un glonț în cur vietății și chițăia ori de câte ori se întâmpla asta.
Eu trebuia să am răbdare cu Berni. Nu el cu mine.
— Țâcă. A venit vremea să tragi în altceva decât în țintarele de pe câmpul de antrenament. Vreau să omori multe păsărici astăzi, râse și își frecă mâinile între ele. Ia pușca și trage.
