Heat

♛ Capitolul 8︱V3

♛Hεαvץ 

Nu era simplu să exist în absența lui. Deja trecuse o săptămână, în care am încercat să-mi neg sentimentele în public, iar noaptea să plâng cu capul pe pernă, ascultând melodii triste de la Olivia Rodrigo și Taylor Swift. Mai aveam momente când îmi schimbam complet personalitatea în oglindă și mă prefăceam că sunt această prințesă greu de rănit, care nu dă doi bani pe bărbați, în timp ce versurile piesei Maneater de la Nelly Furtado îmi cânta în strună în căști. Dar acele clipe treceau relativ repede și reveneam la a-mi plânge de milă.

La școală majoritatea profesorilor se întrebau unde naiba era Heat și colegii deja șușoteau tot felul de bârfe. Unii veneau și mă întrebau direct unde credeam că era, din moment ce eram atât de apropiați. Mal era și ea într-un șoc continuu, încă de la ziua mea.

„Mă așteptam să te ignore, însă nu mă așteptam să părăsească liceul doar din cauză că s-a despărțit de tine" mi-a spus într-o pauză prietena mea.

„Ei bine, n-a făcut-o din cauza mea. S-a despărțit de mine, pentru că avea de gând să plece. Și eu mă așteptam să o facă, însă aș fi preferat să nu."

Însă Mal tot era convinsă că eu eram motivul abandonului său. Ceea ce nu îmi ridica starea de spirit deloc și deja devenea epuizant să mă prefac că nu-i simt lipsa. Că nu mă întorc câteodată ca să-i privesc banca goală și că pauzele mi se par incredibil de lungi când nu e el acolo.

M-am săturat să nu-i aud vocea.

M-am săturat să nu-i văd ochii.

M-am săturat să nu-i ating pielea.

M-am săturat să nu-i sărut buzele.

Dar asta era realitatea pe care trebuia să o trăiesc, până la urmă.

Acum mă aflam cu cartea pe genunchi, așezată pe podeaua bibliotecii, undeva unde să nu mă vadă nimeni. Încercam să-mi repet lecțiile la biologie, nevrând ca notele mele să fie afectate. Însă nu mă puteam concentra. Deloc.

– Ah, aici erai! Mal m-a găsit, în cele din urmă. Ai revenit la vechile obiceiuri de persoană antisocială, văd.

Deși mă acuza că sunt așa, asta n-a oprit-o din a se așeza pe podea lângă mine și de a-și arunca privirea în manualul meu de biologie, pentru a-și da seama la ce tot repetam.

– Aveam nevoie de liniște, i-am spus resemnată, închizând cartea. Colegii noștri pot fi foarte gălăgioși.

– Oh, crede-mă. Știu, a chicotit. Deci... e vineri. O întreagă săptămână fără Heat Willburn. Cum se simte?

Ca un infinit de furtuni care se răsfrâng în interiorul sufletului meu rănit.

Ca și când aș fi pierdut cel mai vital lucru pentru mine.

Ca și când aș fi încetat să exist cu adevărat și corpul îmi mărșăluiește fără simțământ pe pământ, știind că nu-l voi găsi niciodată aici.

– Nu se simte, am mințit, zâmbind fals, vrând să-i ofer convingerea că sunt mai puternică decât sunt.

Dar vocea mea e subțiată când rostesc minciuni și Mal este o fire analitică. Mă cunoaște și știe că e mai ușor pentru mine să neg că se întâmplă ceva, decât să recunosc că sunt făcută bucăți. Nu m-am priceput niciodată la a uni piesele de puzzle, așadar îmi venea greu să mă reconstruiesc.

– Știi de ce ai nevoie? m-a întrebat deodată. De un străin sexy și atrăgător care să îți ia gândul de la el.

– Adică de o altă belea pe capul meu? am chicotit. Nu, nu cred că m-aș putea avânta din nou într-o chestie serioasă. Însă îmi doresc să-mi iau cumva gândul de la el. Știu că viața continuă și că trebuie doar să o accept așa cum este.