◄ Publicat fizic și finalizat ►
❞ Tremur cu mâna pe trăgaci, în timp ce ținta îmi este fixată pe conturul ei. Are un zâmbet larg pe chip, ca de fiecare dată. Șuvițele îi sunt fluturate de vânt și zburdalnice se pierd de după umerii goi.
Înghit...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♚Hεα†
M-am tot pregătit pentru acest moment. Am străbătut în nerepetate rânduri planurile casei, cu estimarea fiecărei camere în parte. Mi-am făcut o listă de obiective pe care trebuia să le duc la bun sfârșit odată ajuns în incinta locuinței. Am planificat chiar și ce aveam să-i spun și să-i comunic generalului.
Heat, simplul elev de liceu, trebuia să fie impecabil conturat. O persoană atât de analitică și cu o astfel de experiență s-ar putea prinde imediat dacă ceva nu ar fi fost în regulă. Și nu puteam să risc o demascare, care să îmi încheie planul, dar să atenteze totodată la propria viață.
Până la urmă, fără doar și poate, treceam pragul terenului inamic. Și eram un spion. Un spion cu intenții absolut rele, care ar trebui pedepsite dacă ar fi ajuns să fie date în vileag. Știam că profitam de naivitatea lui Heavy pentru asta, însă totodată de aceea mă aflam eu aici. Să aflu ce plănuiește generalul Barcow.
Drogul său se presupunea că era mai bună decât XSLD, iar acest lucru îmi părea ireal. Dacă reușeam să mă uit printre documentele oficiale și să examinez formula, mi-aș fi putut da seama dacă într-adevăr Generalul împreună cu Valkren reprezentau o amenințare pentru Phoenix și Nympha pe piața de narcotice.
Însă știam că poate nu aș fi avut în această seară acces la biroul său, căci fiind acasă și vrând să vorbească cu mine, sigur nu m-ar fi scăpat din ochi. Și era riscant să mă grăbesc. Trebuia să aștept și alte oportunități prin care Heavy să mă invite pe la ea.
Mi-am luat o cămașă călcată pe mine, de culoare albă, și o pereche de blugi negri. Am închis cămașa până la ultimul nasture, încercând să îmi acopăr tatuajele și musculatura. Cu cât Generalul mă vedea mai cuminte și liniștit, cu atât era mai bine pentru mine. Voiam să-l fac să mă subestimeze. Voiam să trec pe sub radar și să nu fiu considerat o amenințare.
Am plecat acasă la Heavy, acolo unde mi s-a deschis automat poarta de la intrare. Mă întrebam cine avea control la panou. Lângă ușa de la intrare se afla Heavy, care purta o rochiță albăstruie cu păpădii imprimate pe ea. Își ținea brațele încrucișate la piept și pe chip îi era întipărit același zâmbet strâmb de aiurită, care o caracteriza.
– Uau, tu chiar te-ai dichisit, mi-a spus, când am ajuns în proximitatea ei.
– M-am gândit să fac o impresie bună, am spus, apoi i-am simțit mâinile în jurul trupului meu și am privit-o cum s-a chinuit să se ridice pe vârfuri.
M-am relaxat în îmbrățișare, dându-mi seama că să fiu încordat nu mă ajuta. De altfel, începeam să mă obișnuiesc cu genul acesta de apropiere între noi. Nu mă deranja și nu-mi displăcea.
S-a îndepărtat de mine, iar eu am citit un pic de jenare pe fața ei. Am așteptat tăcut să spună ceva, știind că mi se va releva în curând. Heavy nu prea ținea lucrurile pentru ea. Era cât se poate de transparentă.
