Heat

♛Capitolul 14︱V2

HEAVY

După o noapte petrecută în peșteră, ne-am reîntors la hotel. Doamna Mellson era cu adevărat preocupată și chiar îi pusese pe toți colegii noștri să ne caute. Slavă cerului, eram teferi, însă n-am scăpat de dojană. Teoria ei era că ne-am furișat să ne facem de cap, după ce ne-a prins în acțiune. Heat mi-a promis că va vorbi cu ea și o va convinge să nu le spună nimic rudelor noastre despre micul incident de pe holul hotelului.

Apoi mi-a mai zis că este important pentru el să o convingă să nu spună nimic despre faptul că împreună cu mine a dispărut și el. M-a rugat să păstrez această informație departe de unchiul și că dacă va întreba cine m-a salvat de răpitori, să le spun că Zorro și să nu pomenesc de Heat. Era o precauție pentru el, căci știa că poliția încă voia să-l interogheze pentru evenimentul din vară și n-ar fi avut cum să-și dovedească nevinovăția. Căci nu el i-a împușcat pe acei oameni.

Și se temea că dacă unchiul va afla că Heat m-a scos de acolo, va asocia cumva persoana lui cu personajul Zorro. Nu am încercat să-l contrazic. L-am ascultat și într-adevăr am fost supusă la un interogatoriu și le-am spus unchiului și lui Mikail că Zorro m-a salvat. De data aceasta, nu au mai pus presiune pe mine. S-au bucurat că eram teafără și că n-am pățit nimic.

Le-am spus tot ce știu despre banda respectivă și despre mesajul transmis de Kross. Unchiul părea să se simtă cu adevărat vinovat de faptul că viața mea fusese pusă în pericol din cauza funcției lui și mi-a sugerat ca măcar câteva zile să stau acasă, asta până când angajează un bodyguard.

Firește, vestea că voi fi sub supravegherea cuiva sută la sută din timp mă neliniștea și mă frustra. Aș fi preferat ca Mikail să mă însoțească ca până acum, însă el era din ce în ce mai ocupat cu treburile de la comisariat și astfel trebuiau să angajeze pe cineva din exterior. Simțeam cu adevărat că îmi era îngrădită libertatea, însă totodată înțelegeam de ce trebuia să fiu potolită o perioadă.

N-a durat mult, cam două zile, înainte să surprind o discuție între unchiul și Mikail încercând să afle cine naiba era acest Zorro care mă salva. Păreau să încerce să-i dea de urmă și chiar considerau că nu le spun tot adevărul. Ceea ce era adevărat. Nu le spuneam că știam identitatea acestui super-erou cu mască de vinilin, deși eram implicată din punct de vedere romantic cu el. Însă dacă Heat voia să țin asta ascuns, aveam să țin asta ascuns. Nici măcar nu știam cum a reușit să o facă pe doamna Mellson să păstreze secretul dispariției lui. Era adevărat că anumite lucruri mă depășeau atunci când venea vorba despre el, însă nu voiam nici să fiu cea mai cicălitoare proaspăt iubită din lume.

Faptul că unchiul și Mikail se îndoiau de mine, îmi lăsa un gust amar. Detestam să țin secrete față de ei. Cumva mă făcea să mă simt vinovată, pentru că ei n-au făcut altceva decât să mă primească aici cu brațele deschise și să mă protejeze. Știam că încercau din răsputeri să mă țină în siguranță și încă mă temeam ca răpirea mea să nu-l fi afectat foarte tare pe Unchiul.

Până la urmă, nu mi-a menționat care a fost ultimatumul primit și ce a făcut în legătură cu ei. Voia să stau cât mai departe de lucrurile administrative, însă la fiecare masă luată în familie, l-am văzut posomorât, trist și mă privea cu vinovăție, ca și când ar fi fost vina lui că acei oameni răi m-au răpit. Știam că își dorea să fiu ferită de pericole, însă viața putea fi uneori nedreaptă.

Până și mătușa Carla n-a încetat din a mă cocoloși de când m-am întors și a vrut să petrecem timp împreună aproape zilnic. Însă mă bucura acest lucru. Prezența ei mereu a fost binevenită, căci îmi aducea aminte foarte mult de mama și voiam să am o conexiune la fel de strânsă și cu ea.