I'm Adopted?! [1D Fanfiction]

Capitolul 17.

Dimineața, ne-am făcut bagajele pentru ziua noastră cu cortul. Mi-am luat două tricouri si o pereche de pantaloni scurți, pe lângă mâncare, pături și toate cele.

"Maddie, ești gata?" strigă Louis de jos.

"Da, vin acum!" strig înapoi.

Cobor repede și plecăm. Louis dă muzica mai tare în mașină pe motiv că îi place piesa care se difuzează acum la radio. Sinceră să fiu, și mie îmi place melodia asta. Este melodia lui Meghan Trainor, 'All about that bass'. După ce s-a terminat piesa, m-am cam plictisit în mașină, așa că m-am gândit să mă uit puțin ce mai este pe Twitter. Pare să fi trecut o veșnicie de când sunt în chestia asta cu patru roți.

Îmi bag telefonul în buzunar și mă uit pe geam. Este foarte îsorit și soarele strălucește, păsărelele cântă... Toate bune, până când văd o mașină venind cu viteză spre noi. Înima mea stă în loc, și singura mișcare pe care am reușit să o fac a fost aceea de a mă prinde ce scaunul din fața mea. Asta nu se poate întâmpla.

Mă trezesc pe iarbă și câțiva polițiști și medici sunt în jurul meu. Mă doare tot corpul și am buza spartă, vânătăi și medicii mi-au pus un bandaj pe cap, deci mi-am spart capul.

Alți medici și polițiști sunt grupați în alte două grupe, unde pare ca agitația să fie mai mare.

Mă ridic de pe iarbă și mă îndrept spre unul din acele grupe de doctori și polițiști.

"Nu..." e tot ce pot să spun când îl văd pe Lou plin de vânătăi și de sânge. E leșinat.

Mă grăbesc spre cea de-a doua grupă și nu îmi vine să cred ce văd, ce tocmai se întâmplă. Eleanor e mult mai grav rănită ca mine și Louis la un loc.

Îmi scot rapid telefonul din buzunar ca să îl sun pe... Oricine. Primul contact din telefonul meu e cel a lui Ash, așa că apăs repede pe butonul de apelare din dreptul numelui său.

"Hei, Madd. Mă bucur că ai sunat. Ce faci,cum e cu cortul?" spune el atunci când răspunde.

"Am avut accident. Lou și Eleanor sunt în stare foarte gravă, iar acum îi pune pe targă. Veniți repede, nu știu ce să fac, nu știu unde sunt, nu mai știu nimic. Ash, ajută-mă!" spun plângând.

"Bine, mă duc repede să vorbesc cu băieții. Stai liniștită, venim repede." spune, apoi închide.

Mă urc repede în una din ambulanțe și pornim spre spital. Eu îmcerc sà nu mă trag de păr tot drumul, dar nu reușesc.

Ajungem în sfârșit la spital și o asistentă mă pune să stau pe hol sau în camera de așteptare, undeva pe un scaun.

"Am o întrebare. Cât de grav sunt răniți?" o întreb pe asistentă încercând să-mi păstrez calmul.

"Cum îi cheamă?"

"Louis Tomlinson și Eleanor Calder."

"Sunt în comă amândoi." spune asistenta foarte calmă.

"Cum naiba poți să spui atât de ușor în față că 'sunt în comă amândoi'?! Și când, Doamne ferește, spui că a murit cineva tot atât de calmă ești? Cum poți fi așa de calmă când idolul a zeci de milioane de oameni e în comă?!" strig, dar ea pare să nici nu mă bage în seamă.

Gata. Nu mai am pic de calm în mine. Nu mai pot rezista. Trebuie să fac ceva ca să uit măcar o secundă de toată nebunia asta. Știu.

Ies din spital și mă duc la magazinul de alături. Ies de acolo cu o sticlă de Jack Daniel's pe care o desfac și beau din ea ca și cum aș bea apă, până o golesc, apoi mă întorc în spital și încep să urlu. Efectiv, urlu și mă trag de păr. Toți oamenii de acolo se uitau ciudat la mine, dar niciunul nu vine să mă întrebe ce naiba am. În loc de ei, vine paza și mă pune pe unul dintre scaune. Cred că nu vor pleca umflații ăștia prea curând de lângă mine.

Un moment mai târziu, cinci băieți și două fete aleară cu viteză spre ușa din sticlă a spitalului. Doamne, ce au? Zici că sunt nebuni. A... Stai. Sunt Ash, băieții, Danielle și Perrie. Nu mai beau niciodată așa.

Încerc să mă ridic de pe scaun, dar mana șuncoasă și transpirată a unuia dintre grăsani mă oprește.

"Cine mama dracului te crezi tu, mă grăsane, ca să mă oprești pe mine cu mâna ta jegoasă?! Măcar spune-mi să stau jos în loc să îmi dai cu o bucată mare de șuncă în față!" strig la el.

"Dar ce vrei să faci de trebuie să te ridici de pe scaun, domnișoară Tomlinson?" întreabă grăsanul de care m-am luat.

"Nu e treaba ta. Poate vreau să merg să mă piș, iar tu îmi stai în cale." spun. Sunt surprinsă de lucruriile care îmi ies pe gură. Nu mai beau niciodata.

Într-un sfârșit, reușesc să îl fac să mă lase să mă ridic. Mă duc repede la cele 7 persoane care au venit într-un suflet aici.

"Maddie. Cum te simți? Ești bine?" întreabă Perrie.

"Da, sunt cam amețită, mă dor oasele si în special capul." răspund.

"Louis si Eleanor unde sunt?"

"Sunt bine?"

"Ce s-a întamplat cu ei?"

"Au răni grave?"  mă bombardează băieții cu întrebări, iar eu încep să plâng și să urlu din nou.

"Nu cred că vom reuși să aflăm nimic de la ea." spune Niall. "Mai bine să o întrebăm pe asistenta aia."

"Nu te duci să întrebi pe nicio asistenă! Proasta aia era așa de calmă când a zis că Louis si Eleanor sunt în comă, încât credeam că o să îi dau doi pumni peste meclă." spun și mă trag de păr.

"Lou și El sunt în comă?!" strigă Harry.

_____________________________________

Continoarea o pun săptămâna viitoare (sâmbătă sau duminică).

Kisses:*