I'm Adopted?! [1D Fanfiction]

Capitolul 3.

Louis's POV.

"Maddie, tu vrei copilul ăla?" am întrebat-o eu.

"Nu!" mi-a spus ea, plângând.

"Și ești de acord să faci ceva ca să nu-l mai ai?"

"Avort? Știu și eu de asta, vorbește-mi pe față. Mi-e frică, Louis."

"Mă duc să vorbesc cu asistenta, să văd ce pot face. Tu schimbă-te în halatul acela până vin." i-am spus, și m-am îndreptat spre ieșire.

Maddie's POV.

Imediat cum Louis a ieșit din încăpere, m-am schimbat în halatul acela albastru. Îmi era foarte frică de ceea ce îmi vor face, dar trebuie să fiu puternică, și să accept ceea ce mi se întâmplă. Nu știu dacă fac sau nu bine, dar mai bine așa decât cu un copil la 13 ani.

"Ești gata, Maddison?" m-a întrebat doctorița intrând în salon.

"Da..." i-am răspuns eu, nesigură și parcă aveam un nod în stomac.

Doamna aceea m-a luat și m-a dus într-un alt salon. Îmi era frică. Foarte frică.

Niall's POV.

Stăteam în sala de așteptare și mâncam niște cipsuri, când am văzut-o pe Maddison intrând într-un alt salon. Îmi este milă de ea. Astăzi abea am adoptat-o și deja țin la ea. Sper să se facă bine. Nu vreau să pățească ceva.

*

O văd pe doctorița aceea ieșind din salonul în care a intrat Maddie. Mă uit printre crăpăuriile ușii să văd ce se întâmplă, apoi m-am hotărât să o întreb pe doamna doctor.

"Nu vă supărați, dar cum e Maddison?"

"I-a reușit avortul. Acum trebuie să stea puțin să se recupereze." mi-a răspuns ea liniștită.

"Mulțumesc. Pot să mă duc la ea?" o întreb puțin mai liniștit.

"Desigur" mi-a zis, apoi am plecat direct spre salon.

Maddie's POV.

În sfârșit, nu-mi va mai fi rău. Îmi pare bine că mi-a ieșit avortul și nu trebuie să-mi mai fac griji că va trebui să cresc un copil. Acum trebuie să-mi fac griji pentru alt ceva: Băieții. Sper că nu m-au făcut bine ca să poată să-mi facă rău doar mie, nu și persoanei dinauntrul meu. Mi-e frică din nou.

"Maddie, cum te simți?"mă întreabă Niall intrând în salon. "Ești mai bine?"

"De ce ți-ar păsa ție? De unde știu eu că ați făcut asta doar pentru am-i putea face rău doar mie, nu și copilului?" i-am răspuns, încercând să fiu nepăsătoare deși cred că nu mi-a ieșit. "Dacă m-ați luat de acolo doar ca să aveți de cine să vă bateți joc, mai bine duceți-mă înapoi."

"Maddie..." a  început Niall. "Dacă vroiam să ți se facă rău, te lăsam acolo și nu te mai adoptam. Louis a zis că vrea să te adopte imediat ce a văzut ce palmă ai primit de la îngrijitoare și nu ne-a lăsat să spunem vre-un cuvânt care să fie împotrivă." mi-a spus.

"Bine, că te și cred."

Niall a stat puțin și s-a uitat la mine. Părea trist și înfometat. Probabil îi era doar foame. După ceva timp, a intrat asistenta împreună cu ceilalți 4 băieți.

"Maddison, ești liberă." a zis asistenta, privindu-mă.

Nu prea cred.

Când am ieșit din spital, sute de fete disperate urlau și îi rugau pe băieți să le dea autografe și să facă poze... Wow. Nu credeam că sunt chiar atât de faimoși. A trebuit să stăm puțin cu ele, "ca să nu se supere".

Am ajuns acasă la băieți și ne-am pus să mâncăm, apoi ne-am pus direct la culcare

Nu știu ei, dar eu, cel puțin, eram frântă.

______________________________________

Știu că e scurt, sorry. Următorul încerc să-l fac mai lung. Sper că ați înțeles ce s-a petrecut cu perspectivele astea :)))

Dedicație? :)

Kisses. :*