I'm Adopted?! [1D Fanfiction]

Capitolul 4.

M-am trezit datorită soarelui care strălucea prea tare și m-a făcut să-mi deschid ochii.

Îmi era prea lene să mă ridic din pat, așa că am luat foiile alea din sertar și m-am uitat la versuri. Erau destul de bunicele, dar nu erau terminate. Am luat pixul în mână și am început să scriu.

I'm feeling something deep inside

Hotter than a jet stream burning up

I gotta feeling deep inside

It's takin'It's taking all I've got

Yeah It's taking It's taking all I've got

Cause nobody knows you baby the way i do

And nobody loves you baby the way I do

It's been so long

It's been so long

Baby we're fireproof

Cause nobody saves me baby the way you do

I think i'm gonna win this time

Riding on the wind and I won't give up

I think I'm gonna win this time

I roll and i roll 'till I change my luck
I roll and I roll 'till I chage my luck

Cause nobody knows you baby the way i do

And nobody loves you baby the way I do

It's been so long

It's been so long

You must be fireproof

Cause nobody saves me baby the way you do

Cause nobody knows you baby the way i do

And nobody loves you baby the way I do

It's been so long

It's been so long

Maybe we're fireproof

Gata. Eu zic că sunt destul de reușite versuriile. Cel care a scris prima strofa, " I think I'm gonna lose my mind
Something deep inside me I can't give up
I think I'm gonna lose my mind
I roll and I roll 'till I'm out of luck
Yeah I roll and I roll 'till I'm out of luck" trebuia să-și pună puțin mintea la contribuție.

*CIOC-CIOC*

M-am ridicat din pat leneșă, lăsând foaia pe pat și am deschis ușa.

Am deschis ușa și în fața mea zâmbea un idiot. "Ce vrei?" l-am întrebat plictisită.

"Trebuie să mergem la un eveniment." mi-a răspuns Louis, așezându-se pe pat.

"Drum bun." i-am spus și eu, punându-mă înapoi în pat și luând foaia de pe plapumă, dar Louis mi-a luat-o din mână."Hei, dămi-o înapoi!"

"Ce e asta? Stai așa. Eu am scris primul vers." a spus el analizând foaia. "Tu ai scris restul?"

"Nu, a venit vântul, a luat foaia și a adus-o înapoi completată." i-am răspuns ironică.

"Wow. Sunt chiar bune versuriile. Cum de ai avut idea să scrii asta?"

"Eu tot timpul scriu versuri. Ador să fac asta. Ador muzica, să cânt și.. În fine. Nu trebuie tu să știi ce-mi place mie." i-am spus.

"Bine, bine. Știi că trebuie să vi cu noi la eveniment, da?"

Eu? Adică... EU?!

"Eu? De ce eu?! E evenimentul vostru." i-am spus ridicându-mă din pat.

"Pentru că faci parte din familie acum." mi-a răspuns zâmbind. M-am întors spre el uitându-mă destul de mirată. "Zâmbești cumva?"

Să zâmbesc? Eu? Mi-am întors repede spre oglinda de la dulap. Chiar zâmbeam.

"Louis... Chiar fac parte dintr-o familie?" l-am întrebat confuză. "Nu am făcut niciodată parte dintr-o familie. Mama a murit când eu m-am născut, iar tata m-a dus direct la orfelinat." și cu asta mi-a dispărut zâmbetul.

"Normal că faci parte dintr-o familie." mi-a zâmbit el. "Acum du-te și îmbracă-te, că ne grăbim." a adăugat și a ieșit din cameră.

Zâmbetul mi-a reapărut pe față. Nu pot să cred. Chiar zâmbesc. Louis m-a făcut să zâmbesc. Și îmi place.

M-am dus la maie și mi-am făcut rutina, apoi mi-am luat o pereche de blugi și un pulover din dulap. M-am îmbrăcat cu ele, apoi mi-am împletit părul într-o codiță într-o parte, lăsând câteva șivițe să atârne.

Am coborât jos unde băieții mă așteptau. "Mergem?" i-am întrebat cu zâmbetul pe buze.

"Hai." a spus Harry jucându-se cu cheiile de la mașină.

---------

"Maddison, ele sunt Perrie, Eleanor și Danielle." mi-a zis, gesticulând spre fiecare din fete.

"Îmi pare bine." am spus eu, întinzând mâna, iar ele mi-au scuturat-o. "Sunteți cumva iubitele băiețiilor? Nu cumva trebuia să fiți 5?"

"Nu, Harry și Niall nu au prietene." a râs Eleanor. "Eu sunt prietena lui Louis, Danielle e iubita lui Liam, iar Perrie a lui Zayn."

"Și nu sunt niște nemernici sau ceva? Știți, mie mi-e cam frică de lume. Nu am avut niciodată o mamă sau un tată și toată viața mea am stat la orfelinat, unde am fost bătută, abuzată, forțată să fac ceea ce nu vroiam și... Nu cred că știți cum e.." am spus aplecându-mi capul.

"Sunt niște băieți foarte prietenoși și drăguți cu toată lumea. Nu cred că ar fi în stare de așa ceva." mi-a zâmbit Danielle.

I-am zâmbit înapoi, apoi mi-am îndreptat privirea către băieți care dădeau un interviu. Liam mi-a făcut semn să merg și eu acolo și nu am ezitat.

Reporterul a început să îmi pună diferite întrebări, la care am răspuns sinceră.

"Paparazzi noștrii v-au surprins ieșind intr-un spital. Tu erai cea pentru care băieții au fost acolo? Dacă da, cu ce motiv?" a ajuns reporterul și la întrebarea asta.

"Da, pentru mine au fost acolo. Dar nu e treaba voastră cu ce motiv. Prefer să știm asta doar eu și băieții."

_____

Evenimentul s-a încheiat, iar noi am plecat acasă, cu tot cu Elleanor, Danielle și Perrie