I'm Adopted?! [1D Fanfiction]

Capitolul 11.

"Lou! Am nevoie de asta!" am spus eu, arătând spre hanoracul pe care scria mare I ♥ 1D.

Privirea i s-a oprit asupra hanoracului, apoi a zâmbit. Fără să mai stea pe gânduri, a intrat în magazin, iar după câteva minute a ieșit cu acea bluză în mână.

"Mersii." i-am spus cu o voce de copil.

Ne-am îndreptat spre băieți, care stăteau la mini cafeneaua din fața magazinului și savurau un suc care părea a fi de căpșuni.

"Ne trebuie mai multă mâncare!" ne-a spus Niall.

"Am cumpărat deja 5 plase întregi pline cu mâncare! Ce-ți mai trebuie? Stăm doar două zile." i-a reamintit Harry.

Plasele alea nu erau deloc mici.

Când am ajuns înapoi acasă, trupa mea preferată cărora le-am compus niște versuri, fiind singura melodie a lor pe care eu o știu, s-au pus direct la televizor.

"Ămmmm... Cred că ați uitat ceva." le-am spus cu o voce plictisită.

"Ce? Am uitat cumva plasele cu mâncare la mall?!" s-a speriat Niall.

"Oh, Doamne! Nu cumva trebuie să veniți cu mine la școală să mă învoiți  pentru următoarea săptămână?"

"Aa, da! Uitasem! Vin eu." spuse Liam ridicându-se.

Ne-am pornit spre școală, iar când am ajuns, Liam s-a dus la directoare să mă învoiască, iar eu să-mi iau lucruriile din dulap.

Am simțit o lovitură bruscă, apoi mi s-a tăiat răsuflarea. Câteva secunde nu mai puteam să respir și eram amețită.

"Acum sunt în detenție din cauza ta, deșteapto!" am auzit o voce care, evident era nervoasă.

Am stat câteva secunde pentru a conștientiza ce se întâmplă, apoi am înțeles. "Uite, Ash. Nu voiam să te jignesc, e pur și simplu furia pe care am lăsat-o liberă. Nu înțeleg ce ai tu cu mine, pentru că eu la început nu ți-am spus nimic rău. De ce ești așa? Și eu am trecut prin momente foarte neplăcute în viața mea, dar niciodată nu am reacționat cum reacționezi tu."

Vorbele mele l-au pus pe Ashton pe gânduri. Părea că-i pare rău de ce făcuse, dar nu cred că îmi va cere scuze. Ar fi jenant pentru el, sau cel puțin asta crede el. Probabil.

"Da, ai dreptate. Îmi pare rău, nu trebuia să reacționez așa. Cred că tot timpul am fost un nemernic, și asta doar din cauza părințiilor mei. Se tot ceartă, divorțează, apoi se împacă iar, iar eu nu știu ce să mai fac. Îmi descarc toată furia pe colegi, iar tu m-ai făcut să realizez că nu e deloc bine ce fac. Mersi, Maddison." a spus el cu o voce joasă.

"Te înțeleg, Ash. Nici eu nu am dus o viață prea fericită. Dacă vrei, îți povestesc totul când mă întorc din călătoria cu băieții. "

"Ok. Prieteni?" mă întreabă el, schițând un zâmbet.

"Prieteni". I-am spus, apoi ne-am îmbrățișat.

"Maddy!" l-am auzit pe Liam strigându-mă din capătul holului.

Mi-am luat lucruriile și la revedere de la Ash, apoi am fugit la Liam, care rezolvase cu absențele mele de săptămâna viitoare.

---------

"Oh, băieți! Câte haine vă trebuie?! Stăm în Paris doar două zile!" am strigat la ei văzând zeciile de bagaje la ușă.

Bodygoarzii au luat bagajele și le-au dus în mașină, inclusiv ale mele.

Stăteam pe canapea și îi așteptam pe băieți să coboare. Oare cum am ajuns eu dintr-un simplu copil orfan, să plec în Franța, mai exact în Paris, cu o trupă foarte celebră care, aparent m-a adoptat? Este extraordinar să știi că n-ai zâmbit în viața ta, iar acest lucru ți-a fost distrus când ai aflat că ai o familie. Mie chiar nu-mi vine să cred. Nu a trecut mult timp de când sunt adoptată de ei, cred că o săptămână jumate sau două, dar deja îi iubesc enorm.

"Maddie, ești gata? Voi patru v-ați luat tot ce vă trebuie? Avem totul?" ne-a întrebat Louis agitat.

"Nu! Nu o am pe Danielle..." s-a plâns Liam

"Nici eu pe Perrie..." l-a completat Zayn.

"Credeți că mie îmi e ușor fără Eleanor?!" întreabă Lou, înțepându-i cu privirea.

"Eu și Niall nu avem de ce să ne plângem." a afirmat Harry, bătând palma cu amicul său.

Ne-am urcat în mașină și am plecat spre aeroport. Am un gol mare în stmac și sper că asta e de bine. Sau nu?

Am ajuns la aeroport, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să îi aștept pe băieți până dau autografe faniilor.

În sfârșit, ne-am urcat în avion și am pornit .

______________________________

Știu că e scurt, dar nu îmi permite timpul să scriu mai mult. Scuze.

Dau dedicații! Doar cereți :3

Kisses. ♥