I'm Adopted?! [1D Fanfiction]

Capitolul 5.

M-am dus la mine în cameră și m-am schimbat în niște haine mai lejere. Mi-am prins părul într-o coadă la spate, apoi am coborât jos în bucătărie.

"Madd, vrei să mănânci cu noi de la Nando's sau îți comandăm alt ceva?" m-a întrebat Niall înfulecând crispy.

"Cred că voi mânca cu voi..." i-am răspuns uitându-mă la el cu ce poftă mânca bucata aia de care prăjită.

"Așa mănâncă el de obicei, te vei obișnui cu asta." mi-a spus Zayn râzând.

M-am așezat la masă și am luat câțiva cartofi și un hamburger și am început să mănânc.

"Maddie, vreau să-ți dau ceva." a spus o voce în spatele meu, iar eu m-am întors. Era Louis care ținea în mână o cutie cam cât o palmă, învelită ca și cum ar fi un cadou."Poftim." mi-a întins el cutia.

Am luat-o și am desfăcut-o, găsind un telefon destul de frumos și mare, care avea un măr mușcat pe spate și scria iPhone. "Mulțumesc, dar nu cred că știu cum să îl folosesc." i-am spus.

"Te obișnuiești repede. Ai nevoie de un telefon, ai ales că de mâine mergi la școală și trebuie să te sunăm să știm dacă ești bine." a spus el zâmbind.

"Și.. Ce telefon e ăsta?" am întrebat analizându-l.

"iPhone 6 Plus." mi-a zis Louis zâmbind. "E cel mai nou model de la apple. Te obișnuiești repede cu el."

I-am dat o îmbrățisare lui Louis, și am așezat telefonul pe masă. "Mersi, Lou. Dar, chiar trebuie să merg la școală?" l-am întrebat cu o față de cățeluș plouat.

"Da!" au spus toți în cor, uitându-se spre mine.

Wow. Deci sunt obligată. Dar mi-e frică să merg acolo. Am auzit că sunt mulți bătăuși și copii răi. M-am panicat când am auzit toate acele "Da"-uri foarte sincere, și am fugit sus. Am început să îmi caut prin toate lucruriile.

Gata, am găsit-o!

Am apucat lama și mi-am pus-o la încheietura mâinii tăindu-mă. Sângele-mi curegea pe mână și inima mi se zbătea din ce în ce mai tare. Răsuflam greu și-

"Maddie, ce tot faci acolo?!" a intrat Harry brusc în camera mea fără să bată la ușă.

Îl priveam si eram foarte agitată, mai agitată decât înainte. Rapid, am strâns lama în mână încercând să o ascund de Harry, dar făcând asta m-am tăiat rău in palmă şi am deschis pumnul pentru că mă ustura, iar lama a căzut pe podea.

"Te tai?! Ce te-a apucat?!" a țipat Harry luând lama de pe jos.

"Pleacă de aici! Și dă-mi aia înapoi!" am urlat eu, cât am putut de tare.

În secunda doi, toți erau în cameră la mine, privindu-mă șocați. Liam s-a îndreptat spre mine și m-a întors cu spatele la el, ținându-mă strâns de abdomen, brațele lui cuprinzându-mă în formă de X. M-am zbătut cât am putut, dar până la urmă m-am calmat și m-am înmuiat.

"Ce s-a întâmplat, Maddie, ce te-a apucat?" m-a întrebat Danielle speriată și confuză.

"Nu vreau să merg la școală. Acolo sunt mulți bătăuși și persoane rele." am spus eu, cât de cât calmă.

"Nu toate școliile sunt așa. Dar pe noi ne miră faptul că te-ai tăiat. Și cum ai reușit să te tai atât de tare în palmă?!" mi-a spus Lou mirat, uitându-se în palma mea și bandajându-mi mâna.

"A încercat să ascundă lama în palmă când m-a vâzut." a spus Harry.

"Promite-ne că nu te vei mai tăia." a adăugat Niall, uitându-se la mine, cu o față tristă.

"Nu pot promite nimic. Fac de multe ori crize din astea și dacă găsesc ceva care taie în momentul ăla, nu mai stau pe gânduri." i-am spus sinceră.

"Vreți să jucăm ceva?" a întrebat Perrie, încercând să schimbe subiectul.

"Nu, mie mi-e cam somn, scuze. Dacă vreți, jucați-vă voi." a spus Eleanor, zâmbindu-i lui Louis.

"Nici eu nu am chef de joacă acum." am adăugat eu. "E destul de seară și mâine ar trebui să merg la școală, deci, noapte bună!" le-am spu arătându-le ușa.

"Noapte bună, Madd." mi-a spus Louis sărutându-mă pe frunte, apoi a ieșit în urma celorlalți.

M-am dus la baie si mi-am făcut un duș fierbinte, apoi m-am îmbrăcat cu o pereche de pijamale pufoase pe care le-am găsit în dulap și m-am băgat în pat.