I'm Adopted?! [1D Fanfiction]

Capitolul 20.

Am ajuns acasă, dar Louis și Eleanor sunt încă în spital pentru recuperare. Sper să se facă bine cât mai repede. Problema mea acum, este că trebuie să îmi cer scuze de la băieți pentru cum m-am comportat. Eram complet beată și nebună în adevăratul sens al cuvântului.

Mama.

La cât de proastă am putut să fiu, am avut ocazia într-un fel să o cunosc pe mama, dar nu i-am zis nimic despre câte am trecut de când a plecat ea. Cu toate că, probabil ea știe prin tot ce am trecut, dar ar fi fost foarte... Drăguț să am și eu o conversație sentimentală mamă-fică, măcar o dată.

Ce proastă.

Cât de proastă sunt.

Îmi împing cânduriile și mă hotărăsc sà îmi cer scuze de la Harry care, dacă îmi amintesc bine, a fost foarte surprins de ceea ce s-a întâmplat, iar eu m-am răstit la el ca o nesuferită.

"Harry..." îl găsesc. "Uite, îmi pare răcu că m-am comportat așa cu tine. Erai doar speriat de ceea ce se întâmplase, iar eu eram ca o nebună acolo... Nu știu... Îmi cer scuze."

"Te înțeleg, Maddie. Și eu cred că aș fi făcut la fel. Nu te învinovățesc pentru asta. Oricum, durerea de cap pe care cu siguranță o ai acum cred că este de ajuns și nu mai trebuie să te mai certe cineva."

"Mersi, Harry." îi spun și îl îmbrățișez, apoi fac la fel și cu ceilalți:îmi cer scuze.

Sunt ușurată că m-au iertat. Ash este sus și... Habar nu am ce face. Probabil e supărat sau ceva și nu rezist să nu aflu ce are, dacă are ceva.

"Heii, ce faci? Totul e în regulă?" îl întreb când intru în camera lui.

"Da, totul e bine."răspunde.

"Nu te cred."

"Bine, poate puțin supărat." recunoaște.

"Și nu vrei să-mi spui de ce?"

"Nu mai pot sta aici, Madd. Îmi pare rău. Mama mea m-a sunat și nu este de acord să stau aici. Consideră că vă stau pe cap sau ceva..."

"Nu fi prostuț, n-ai putea face niciodată asta. Adică nu e ca și cum ai fi în plus, pentru că nu ești. Dă-mi numărul ei, vorbesc eu cu mama ta." spun.

"Glumești, nu?" râde.

"Deloc. Care-i numărul ei?"

"Voi vorbi eu cu ea, Maddie. E în regulă."

"Ash..."

"Serios, e în regulă." mă întrerupe.

"Cum spui tu..." mă dau bătută. "Vrei să ne uităm la un film? Sau nu știu..."

"Da, haide."

Până la urmă am găsit un DVD mai special la care să ne uităm. Un DVD cu videouri cu Harry de când era micuț. Ne-am uitat la toate și erau prea amuzante. În multe dintre filmulețe, Anne îl gâdila pe Harry, iar el avea un râs foarte amuzant.

Ziua asta a trecut foarte repede si abea daca am facut ceva. Abea astept sa se intoarca El si Lou de la spital. Poate atunci reusim sa facem ceva distractiv sau... Cine știe?

________________________________
Doamne

Mor

E cel mai scurt capitol pe care l-am scris :'(

Nu mai am nici o idee. Serios.

Dati-mi idei, plz. Dacă nu primesc idei, cartea asta va avea MAXIM 25 de capitole. 25 de capitole doar dacă găsesc vreo idee prin sertarele creierului meu. Cartea asta poate avea chiar și 21 de capitole. :/

Nu vreau sa termin cartea

Help.