I'm Adopted?! [1D Fanfiction]

Capitolul 2.

M-au luat de acolo. Totuși îmi părea bine că am scăpat de nenorocita aia de Sarah, dar îmi e frică. Dacă mă vor bate? Dacă mă vor abuza? Am fost abuzată deja, e groaznic și nu mai vreau.

Imediat ce mașina în care eram s-a oprit în fața unei case imense, am coborât.

"Maddison, asta e noua ta casă. Sperăm să-ți placă." mi-a spus unul dintre ei, gesticulând spre casă.

Nu i-am răspuns. Am stat pe loc și am privit în pământ. Mă simțeam ciudat și vroiam să fug, dar dacă mă vor prinde și mă vor bate că am fugit așa? Am preferat să stau pe loc.

"Hai să intrăm odată! De ce stăm aici și nu zicem nimic?" a întrebat crețul.

Am intrat în casă și chiar era frumos și primitor. Mi-am lăsat bagajele jos și m-am pus pe canapeaua mare din living, cu genunchii la piept.

"Haide să-ți arăt camera ta." mi-a zis Louis cu un zâmbet larg pe față."Sunt sigur că-ți va plăcea."

Am urcat pe scări și am mers într-o cameră destul de mărișoară, cu pereții albi și ceva modele desenate cu negru. Avea într-un colț un birou pe care era așezată o tabletă, un pat imens în partea din mijloc a peretelui opus peretelui de care era lipit biroul și un șifonier cu o oglidă mare pe ușa din mijloc. Vis-a-vis de ușa de la intrarea în cameră era un geam mare, am cât o ușă. Acolo părea fi un balcon. Și mai era acolo o ușă în spatele căruia habar nu am ce se află.

"Și, asta este camera ta." mi-a zis el uitându-se spre mine și zâmbind."Cum ți se pare?"

"E drăguță." am spus și m-am îndreptat spre pat.

"Mă bucur că-ți place. Acolo este baia ta." mi-a spus gesticulând spre ușa aceea misterioasă "Instalează-te. Dacă ai nevoie de ceva suntem jos."

A plecat, iar eu mi-am desfăcut bagajul și mi-am pus hainele în dulap, jurnalul pe noptiera de lângă pat și chitara lângă geam. Am început să caut prin sertare și am găsit câteva chestii cum ar fi un telefon, niște căști, un mp3 player, un ondulator de păr și niște hârtii pe care scria niște versuri destul de bune, pe care m-am gândit să le păstrez.

Am stat în pat și mi-am scris în jurnal, apoi mi s-a făcut rău din nou. Ce tot am? De câteva zile îmi este rău în continuu. Mi-am închis jurnalul și l-am pus la loc, am luat telefonul ăla, căștiile și mp3-ul și am coborât jos.

"Astea nu sunt ale mele." le-am zis punându-le pe masa din bucătărie.

"Bine, bine. Dar vei avea nevoie de alea, totuși." mi-a spus cel blond care înfuleca de zori acei cartofi prăjiți.

"Eu cred că ar trebui să ne cunoaștem mai întâi. Eu sunt Zayn, iar ei sunt Harry, Liam, Niall și Louis." mi-a spus el, gesticulând spre fiecare dintre ei.

"Maddison." am spus scurt.

"Pari cam palidă. Îți este rău?" m-a întrebat Louis.

"Da, de ceva zile îmi e rău în continuu."

"S-a întâmplat ceva de care ar trebui să știm?" m-a întrebat Niall destul de îngrijorat.

"Nu ar trebui să știți nimic despre mine. Nu sunteți pătinții mei." am spus și cu asta am plecat înapoi în cameră.

Cum am intrat în camera mea, m-am dus direct în baie și am vomitat. A doua oară pe ziua de azi.

*CIOC-CIOC*

Nu m-am mișcat din baia aia ca să le deschid lor ușa.

"Ce vreți?" am strigat eu din baie cu glasul puțin înecat.

"Să știm dacă ești bine." a spus unul din ei deschizând ușa.

Cum m-a văzut la baie, Louis a venit la mine și m-a ajutat, ținându-mi părul.

*

"Bine, acum chiar trebuie să ne spui. De când tot vomiți așa?" m-a întrebat Liam.

"De săptămâna trecută." am răspuns sinceră.

"Și s-a mai întâmplat ceva săptămâna trecută?" mă întreabă, la fel de îngrijorat, Harry.

"Asta nu mai e treaba voastră!" le-am spus enervată.

"E clar, mergem la spital." zise Louis panicat.

Spital?!

Nu sunt rănită!

Am ajuns la spitalul acela imens care mă înfiora. Toți oamenii aveau halate de laborator și erau ciudați. Spitalele mereu sunt pline de oameni din ăștia ciudați.

Băieții m-au dus într-un salon unde era o doctoriță blondă. M-a rugat să mă așez pe pat și să-mi ridic puțin bluza.

"Să-mi ridic bluza?! Pentru?! Nu vreau!" am țipat eu, și cred că m-au auzit și băieții de afară.

"Trebuie. Nu avem de ales. Trebuie să știm dacă ești însărcinată." mi-a zis doctorița.

La auzul acestor cuvinte, m-am întins pe acel pat și mi-am ridicat puțin tricoul. Doamna aceea m-a dat cu un fel de gel apoi a început să umble pe burta mea cu un fel de aparat cu o bilă.

Louis's POV.

Stăteam în fața salonului în care se afla Maddie și eram foarte îngrijorat. Deja țin la ea, mult. Mă întreb dacă a făcut ce a făcut de bună voie, sau a fost forțată?

Domnișoara aceea blondă a ieșit din salon și mi-a făcut semn să intru. Mă uitam la Maddie cum plângea și parcă mi se rupea inima în mii de bucățele.

"Louis, este însărcinată." mi-a spus doamna. "Nu știm dacă poate face avort și nici dacă vrea. În primul rând este alegerea ei."

Îmi venea să plâng la auzul acestor cuvinte. Nu-mi venea să cred că Maddison chiar este însărcinată. M-am uitat la ea cu părere de rău, iar ea încă plângea.

Maddie's POV.

După ce a vorbit cu doamna aceea, Louis a venit și m-a îmbrățișat.

"O să fie bine, Maddie, îți promit." mi-a spus el, și pentru prima dată mă simțeam în siguranță. Chiar îl credeam. "Acum știi că-mi poți spune totul. Dar în primul rând vreau să știu cum s-a întâmplat."

M-am uitat la el cu lacrimi în ochi și-l vedeam în ceață. Mi-am aplecat capul apoi i-am spus bâlbâindu-mă "A-am fo-fost a-a-abuzată." s și am îneput să plâng mai tare, iar el m-a luat din nou în brațe.

_________________________________

Nu știu încă dacă vă place povestea asta dar am o mulțime de idei în bostan.

Dar totuși vreau și de la voi, așa că... Dați-i drumul! Abea aștept să văd ce este în creierașul vostru. :3

ily. ♥