Aish | Kim Taehyung

Capitolul 42

ーCum adica nu sunt aici?
ーNu sunt
ーUnde s-au fi putut duce?
ーCine stie? Poate a scos-o Jungkook pe Soomin la intalnire
ーOricat de mult as vrea sa continui, stiu ca faci haz de necaz si ca te deranjeaza, poate chiar au iesit la o plimbare sau ceva, vor fi bine
ーNu imi pasa de ei
ーAha
ーAm zis ca nu imi pasa

ーBine, bine, am inteles

Oftez si imi dau ochii peste cap, stiam ca tot ca el gandeste

ーHwan ar putea veni din clipa-n clipa
ーAtunci hai sa intram in portbagaj
ーInteleg ca esti nerabdatoare, dar ia-o usor
ーYah, ce idiot
ーTu esti aia care vrea sa ma bage in portbagaj
ーUiti un mic detaliu, facem asta doar pentru ca este singura cale sa aflam unde se afla Jimin, doar vom sta si astepta sa ajungem la el
ーDaca uit ce trebuie sa fac, imi pare rau
ーDaca imi pleaca palma, imi pare si mie rau
ーUuuu, facem cu d-astea
ーCe? Nu la asta ma refeream..
ーTe-am prins

M-a bufnit rasul, nici nu puteam sa il iau in serios la tot ceea ce spunea

ーDe ce razi?
ーEsti foarte amuzant, incercand sa pari ca tu chiar vorbesti serios
ーEsti sigura ca n-o fac? Spune el destul de serios, apropiindu-se de mine

ーCe ar fi sa revenim la oile noastre
ーDe ce? Te fac sa te simti intr-un fel anume?

ーDa, scarbita
ーSerios?

Spune si imi da o suvita de par dupa ureche, privirea mea urmarindu-i mana

ーDe ce nu spui nimic acum?

Omul asta e tacanit, cred ca are o placere nebuna in a ma enerva si innebuni in acelasi timp

Revin pe pamant si ii dau mana la o parte, iar dupa ma indepartez de el

ーPoate vrei sa ma duc singura si sa te las aici, eventual sa ii cauti pe Jungkook si Soomin
ーPericuloasa esti tu

Il vad pe Hwan vorbind incontinuare cu domnul Maeng, ar putea veni oricand, ar trebui sa intram in portbagaj, chiar daca va fi oribil sa il suport pe idiotul asta si pe mintea lui, n-am de ales

ーPutem deschide portbagajul?
ーDa
ーOk, intri tu sau eu prima?
ーStai, deja?
ーHwan poate veni oricand desteptule
ーDar nu m-am pregatit inca
ーOh termina si intra o data, spun si il imping pe la spate
ーNu stiam ca esti asa agresiva

Imi dau ochii peste cap si ma asez si eu inauntrul portbagajului, acum era bezna, asa ca imi deschid telefonul, apasand pe butonul de lanterna

ーImi placea mai mult pe intuneric
ーTaehyung, daca nu esti serios, ies de aici si plec
ーOk, bine doar glumeam si eu, o sa stam acum degeaba si o sa il asteptam pe Hwan
ーAi vreun plan mai bun?
ーNu
ーAsa ziceam si eu

Se lasa o liniste patrunzatoare pana cand Taehyung o sparge ca de obicei

ーSi acum ce facem?
ーDar nu poti sa taci?
ーMa plictisesc, vreau sa dorm
ーAici? Ti se pare ca avem prea mult loc?

ーAs putea sa am loc daca m-ai lasa sa imi asez capul pe picioarele tale
ーSa ce?
ーHaide, asa o sa fac liniste

Stateam si ma uitam la el, iar faptul ca Tae chiar vorbea serios, era si mai ciudat, dar pana la urma, poate asa ma va lasa in pace

ーTe rog? Spune cu o voce de copilas
ーOff, bine, dar un sunet nu scoti

Se intinde si isi aseaza capul pe picioarele mele, uitandu-se la mine

ーNu ma privi de jos, nu arat bine din acel unghi, spun eu intorcandu-mi capul
ーArati bine oricum
ーAsta ar fi un compliment?
ーUn adevar