Aish | Kim Taehyung

Capitolul 22

Ajung in sfarsit acasa dupa o zi mult prea incarcata emotional pentru mine

Nu sunt obisnuita cu astfel de senzatii, emotii si tot ceea ce imi provoaca Taehyung, nici eu nu stiu ce se intampla

Imi fac un dus, aveam nevoie sa imi limpezesc putin mintea

Imi scot desenul din ghiozdan si incep sa il continui, chiar voiam sa il arat lui Jungkook, de mult ma rugase sa ii fac un portret, dar sunt o uituca

Jumatate din el il facusem la scoala, iar acum eram pe punctul sa il termin, era destul de reusit cred, i-am desenat ochii lui mari si caprui, care mai mereu straluceau, buzele rozalii, parul putin dezordonat dar impecabil in acelasi timp si i-am conturat linia maxilarului destul de proeminenta

Eram pe cale sa il termin, lucrand la cateva detalii, dar vibratia telefonului meu, m-a facut sa il deschid si sa il verific

Buna Yoora <3

Buna Kookie <3

Esti ocupata?

Nu, doar citeam,
s-a intamplat ceva?

Pai de cand a ajuns Taehyung
acasa, simt cum vreau sa ies
cat mai repede

Tot sunteti certati? De ce?

In principal ma deranjeaza
atitudinea lui

De ce nu incerci sa discuti cu el cu calm? Nu imi place sa va vad asa,
cel putin nu vreau ca tu sa fi trist

Am incercat de multe ori, dar
nu iti face griji asa este el si
asa va fi mereu
Crezi ca ai putea sa ne vedem?

Acum?

Da, daca nu ai altceva de facut..

Ok, cred ca si eu am nevoie
de putin aer

Ne intalnim in parcul de la mijloc?

De acord

Ma luase pe nepregatite, dar acum era sansa mea sa ii dau portretul

Dupa ce termin cu detaliile fetei si umbrele, ma imbrac in ceva mai lejer, dar calduros, toamna anul asta nu era prea blanda

Jungkook pov.

Eram in parc asteptand-o pe Yoora, cred ca am venit prea devreme, dar chiar simteam cum ma sufoc in casa

ーBuna

Mi-am intors capul si am vazut o mare de par castaniu, era Yoora, am luat-o in brate fara sa stau pe ganduri

ーAm o surpriza, dar nu stiu daca iti va placea

Spune dupa ce ne despartim din imbratisare, se indeparteaza putin si isi ascunde mainiile la spate uitandu-se in jos

ーCe surpriza?
ーMai tii minte cand m-ai rugat sa te desenez?
ーDa

Si-a scos mainiile de la spate ca un copil, aratandu-mi portretul pe care il facuse, era cel mai frumos lucru pe care il vazusem