Aish | Kim Taehyung

Capitolul 30

Dupa ce Jungkook m-a tot sacait cu mersul in acea excursie, careia sa fiu sincera, nu ii vad rostul

Ma intorc in clasa, inca era pauza asa ca nu era nimeni aici, voiam sa imi iau telefonul din banca pentru ca il uitasem

Il cautam prin ghiozdan, cand aud usa inchizandu-se in spatele meu si incremenesc

Vreau sa ma intorc sa vad cine a intrat in clasa, dar vad ca persoana deja era in spatele meu

ーCe faci?
ーTu vrei sa ma sperii de moarte, Taehyung?
ーDar ce am facut?
ーIn primul rand da-te din spatele meu ca sa ma pot intoarce
ーTe poti intoarce si asa
ーAish idiotul asta

Vreau sa fac cativa pasi in fata, dar ma prinde de mana, fortandu-ma sa stau cu spatele la el

ーM-am plictisit
ーAi probleme mintale? Da-mi drumul
ーImi place parul tau, e asa moale

Faptul ca vocea lui imi rasuna in urechea dreapta si ca imi respira in fata, nu ma ajuta deloc

De ce vorbeste despre parul meu?

ーDe ce nu zici nimic?

De ce nu zic nimic? Nici nu stiam unde ma aflu in acel moment

ーAhm, T-Taehyung poti sa termini cu prostiile astea si sa imi spui ce vrei

Incercam sa nu imi clacheze vocea, dar simteam un fior din cap pana in picioare

ーVoiam sa iti multumesc

Conversatia devenea interesanta

ーPentru ce?
ーJungkook mi-a spus cat s-a tinut dupa tine ca sa ma cautati, imi pare rau ca am fost un nesimtit ieri
ーChiar ai fost
ーStiu ca ai vrut sa vezi daca sunt bine, dar imi pot purta si singur de grija
ーNu stiu ce sa cred despre asta

A scos un mic chicot

ーMultumesc ca iti pasa de mine, incapatanato

Spune si isi inconjoara mainiile in jurul meu, imbratisandu-ma pe la spate

Atunci, simteam cum o sa imi iasa inima din piept in orice moment, mi se taiase respiratia, mintea mea era vraiste si nici nu procesasem prea bine tot ce spusese

ーImi pare rau ca sunt asa

Asa cum? Ce voia sa spuna?

Imi da drumul, dar eu tot intepenita raman, parca ma tine intr-o transa, este atat de ciudat tot ce se intampla, nu inteleg, de ce voiam sa nu imi dea drumul? Nici nu apuc sa il intreb la ce se referea cu ce tocmai a spus ca zice

ーA si vezi ca nu vei dormi cu Jungkook in pat in excursie

Spune si o ia la fuga spre usa, in timp ce eu am aruncat cu penarul dupa el

Bipolarul naibii! De ce este dulce si sincer, iar dupa intr-o secunda revine la idiotul egoist si fara suflet

Baiatul asta imi da batai de cap grave

Ma asez pe scaun, incercand sa imi reglez respiratia si sa uit cele intamplate mai devreme

Mi-a multumit

E ceva nou pentru el, adica mi-a multumit pe bune de data asta

Ma gandeam la asta si un mic zambet mi s-a format pe fata fara sa imi dau seama

Acum iar sunt in ceata, aish trebuia sa il intreb ce cauta in pat cu panarama aia, cum sa uit asa ceva, de ce era la ea acasa? Chiar daca stiu deja raspunsul lui si chiar daca nu am nici un drept sa il intreb asta, tot voiam explicatii

De ce? Nu stiu, pur si simplu voiam sa stiu ce face, cum se simte si ce gandeste

Si voiam ca Soomin sa dispara de pe fata pamantului, poate sunt egoista si rea, dar fata aia nu e o persoana cu care Taehyung sa o poata uita pe Hana, ea e doar de umplutura dupa parerea mea

Poate ma insel sau nu vreau sa cred asta, vreau sa cred ca Taehyung este singur si nu depinde de nimeni

Dar voiam sa depinda de mine

Si era gresit, totul era gresit, eu il am pe Jungkook si nu trebuie sa ma gandesc la Taehyung, trebuie doar sa fim prieteni, dar el nu ma ajuta deloc, toate lucrurile pe care le face ma fac sa ma apropii mai tare si faptul ca a spus ca nu putem fi doar prieteni creeaza o confuzie totala

Trebuie sa ma opresc si sa stiu ce vreau pana nu e prea tarziu

El se joaca, dar eu nu si trebuie sa fac fata la toate astea

Imi gasesc intr-un sfarsit telefonul care se afla in buzunarul jachetei si eu nu mi-am dat seama ca l-am lasat acolo ca o inteligenta ce sunt

Ies din clasa si clipesc de mai multe ori cand vad imaginea din fata mea

Jungkook vorbea cu Soomin

No, asta-i buna

ーCe faceti? Intreb, bagandu-ma in discutie
ーOh, Yoora, Soomin imi povestea despre cum vorbea Taehyung in somn

Serios? Astia ma iau la misto

ーSi ce spunea?

Spun si imi incrucisez mainiile la piept, privind-o pe Soomin

ーP-pai
ーVorbea despre Jimin, spune Jungkook
ーJimin? Si ridic o spranceana

ーDa, exact, Jimin, spune Soomin si zambeste

ーAi stat toata noaptea la capul lui si l-ai privit cum dormea? Spun cu o voce de copilas
ーYah, Yoora
ーCe e Jungkook? Pai daca l-a auzit vorbind, nu-i normal ca nu a dormit si doar a avut grija de el? Adica serios, Taehyung o merita

Imi dau ochii peste cap dupa ce imi termin fraza si o iau la pas pe coridor, nu voiam sa ma mai intalnesc cu fata aia, nu voiam sa interactionez cu ea, dar este aparent iubita lui Taehyung, iar vad ca acum Jungkook vorbeste cu ea despre "Taehyung"

E clar, o sa innebunesc

ーYoora, stai
ーDa?
ーDe ce nu incerci sa fi mai politicoasa cu Soomin? Nu ti-a facut nimic
ーAre modurile ei frumoase prin care sa imi spuna cat de mult nu ma suporta, eu doar nu ma ascund

ーNu cred ca e asa Yoora, ea niciodata nu a vorbit de rau de tine, ba din contra, mereu a vrut sa fiti prietene
ーDe cand stii tu atat de multe lucruri? Vorbesti cu ea zi de zi? Eventual va mai si intalniti?

ーCe? Nu, doar ne intelegem si suntem prieteni, ceea ce ar trebui sa faci si tu
ーTu cumva ii iei ei apararea?
ーYah, Yoora, Soomin chiar nu a gresit cu nimic
ーEsti prea fixat pe ideea ca o judec pe Soomin, cred ca ai motivele tale
ーDe ce esti asa paranoica?
ーParanoica? Eu sunt cea paranoica, tu nu vezi ca lipitoarea aia se da la amandoi, e la fel ca Hana, o panarama
ーYoora deja intreci masura

Pufnesc amuzata de ceea ce spune

ーOk Jungkook, cum spui tu, eu sunt cea rea, e vina mea
ーNu am spus asta, intelegi numai ce vrei tu
ーDu-te si vorbeste cu Soomin, ea vad ca te intelege mai bine ca mine

Spun si imi continui drumul, lasandu-l in urma

Acum chiar ca nu mai aveam nici un motiv sa ma duc in acea excursie

~~~~~~~~~~~~~~
Boys are stupid