Aish | Kim Taehyung

Capitolul 25

ーAish de ce raftul ala e atat de sus

Incercam sa apuc cartea de pe ultimul raft, dar nu reuseam

ーPoftim micuto

Tresar la auzul vocii lui Jungkook

ーNu sunt mica, dar multumesc

Spun bosumflata

ーMi-a fost dor de tine
ーNu ne-am vazut doar o zi
ーSi? E greu sa stau fara tine si o ora

Era asa dulce, nu puteam decat zambi la cuvintele lui

ーDe cand vi tu la biblioteca? Spun in timp ce ma uitam la coperta cartii
ーDe cand stiu ca vi si tu aici

De ce vorbea asa? Ma facea sa imi para rau din ce in ce mai tare de tot ceea ce facusem, de parca era vina mea

Imi ridic capul intr-un final din carte, iar el se apropie mai tare de mine sarutandu-ma

Era atat de placut, mana lui imi mangaia obrazul, in timp ce buzele lui se asezau perfect peste ale mele, in acel moment simteam cu tot ceea ce fac este bine

Imi incolacesc mainiile in jurul gatului sau si ma ridic putin pe varfuri, pentru a adanci sarutul, el imi prinde talia si ma lipeste de corpul sau, parfumul lui barbatesc imi inunda nariile, in timp ce buzele lui le mangaiau pe ale mele

Eram norocoasa, nu il meritam, dar totusi il doream, era gresit sa vreau sa fiu impreuna cu el?

Rupem sarutul intr-un final si ma uit in ochii lui, era fericit, iar asta putea doar sa ma bucure

Imi plimb mana usor prin parul lui moale care acum ii intrase in ochi, era atat de dragut

ーSunt asa norocos ca te am, simt ca ma intelegi si esti buna cu mine, orice ai face mereu voi avea incredere in tine, nu imi pasa de ce zice Taehyung sau orice altcineva, pentru mine doar tu contezi

Imi spunea toate aceste lucruri cu cel mai dulce zambet pe care l-am vazut vreodata, inima mea era atacata de dragalasenia si sinceritatea cu care vorbea

Ochii lui erau sinceri si asta m-a facut sa ma simt vinovata din nou si sa ma gandesc daca tot ceea ce faceam era gresit

ーO sa ma faci sa plang

Isi mareste ochii

ーScuze, nu plange, doar voiam sa iti spun ce simt si cat de tare iti multumesc ca existi

Este prima persoana care mi-a spus acest lucru, iar mici lacrimi mi s-au format in colturile ochiilor, nu meritam asta, e prea bun pentru mine

ーEu sunt cea norocoasa, Jungkook

Imi asez mana pe obrazul lui, privindu-l in ochi, era ca un copilas indragostit pentru prima oara, era pur, efectiv inima mi se frangea in mii de bucati cand il vedeam asa, cand vedeam ca toate sentimentele lui erau reale, imi era frica, poate eu nu aveam sentimente asa puternice ca el, nici eu nu imi dau seama de ceea ce simt acum, dar stiu sigur ca vreau sa nu se termine, tot ceea ce facea Jungkook era minunat, el era minunat, personalitatea lui dulce si zambetul lui la orice spuneam, efectiv era o priveliste pe care as vrea sa o vad mereu si pe care nu vreau sa o stric

Soneria a rasunat in toata scoala, iar noi trebuia sa mergem spre cantina

ーAi mancat astazi? Ma intreaba
ーNu
ーDe ce?
ーNu am avut pofta de mancare
ーAtunci mananci cu mine acum

Imi zambeste si ma trage de mana pana in cantina

Dupa ce fiecare si-a luat cate ceva, ne-am asezat la o masa, tacuti