KIM TAEHYUNG'S KITTEN ✓ ¹ ˢⁱ ²

ⓕⓘⓕⓣⓨ-ⓝⓘⓝⓔ

     "M-a v-violat.." șoptește ea lăsându-și privirea în jos, lacrimi apărând în ochii ei.

     "Cine te-a violat?" întreabă Taehyung, ochii devenindu-i negri.

     "C-Cel care te-a împușcat.."

     "Nenorocitul ăla!!" țipă nervos, lovind marginea chiuvetei cu pumnul. "Dacă nu murea, aveam eu grijă să-l torturez până mă implora să-l omor!"

     A privit încă o dată înspre abdomenul ei, mângâindu-l cu buricele degetelor.

     "Îmi pare rău. A fost numai vina mea.. Totul."

     "Taehyung, tu crezi că mă iubești așa cum zici sau este ceva temporar?"

     "Îți dai seama cât m-am schimbat pentru tine? Pentru a mă ierta și a mă accepta din nou în viața ta. Sunt alt om. Sunt îndrăgostit de tine. Dragostea nebună pentru tine m-a schimbat. În ziua în care ai plecat, mi-ai spus că mă iubești, dar eu nu am vrut să ascult de sentimentele mele.. Ne-a fost dat să fii răpită și să vii în casa mea."

     "Știi, așa cum violai tu fete, așa mi-a făcut și el mie. Și doar el merită pedeapsa cu moartea?"

     "Ce insinuezi?" întreabă băiatul nedumerit.

     "Nimic." spune fata vrând să-și îndepărteze și pantalonii, însă Taehyung o oprește și îi lipește spatele de peretele rece al băii.

     "Am înțeles foarte bine ce ai vrut să zici, însă de ce ai adus vorba de trecut? De ce continui să faci asta?" întreabă el ținându-i mâinile între ale sale.

     "Pentru că trecutul e o parte din viața mea. O parte pe care mă chinui să o uit, dar mă urmărește peste tot. Totul împrejur îmi aduce aminte de clipele urâte din trecut.."

     Taehyung s-a îndepărtat de ea, făcându-i semn să continue. Fata și-a îndepărtat pantalonii, Taehyung ajutând-o să-și mențină echilibrul.

     "Dacă mereu vei aduce vorba de trecut, cât de fericită ne va fi relația?"

     Artemis l-a privit scurt, după care și-a mutat privirea în altă parte.

     "Cum crezi că pot repara faptele din trecut? Ei bine, nu pot s-o fac. Ți-am cerut de mii de ori scuze, nu știam că mă voi îndrăgosti de tine. Nicio relație nu e ca în basme. Până și cele din basme au întâmplări nepovestite. Însă de acum încolo nu voi mai permite să pățești ceva. Ești logodnica mea, și ne vom petrece restul vieții împreună."

     "Promite-mi."

     "Îți promit."

     I-a prins mâna în a lui, sărutând-o apăsat. A ajutat-o să scape de restul hainelor, apoi a avut grijă să-i curețe fiecare por din corp fără a-i provoca alte dureri.

     După ce a lăsat în jos mânerul, apa oprindu-se din a-i mai uda corpul firav, s-a ajutat de un prosop pentru a o usca, Artemis înroșindu-se ușor.

     Și-a îmbrăcat hainele curate, acum îndreptându-se înspre bucătărie împreună.

     "Acum vei mânca tot ce așez pe masă. Bine?" spune el deschizând frigiderul.

     "E un ordin?" întreabă fata, Taehyung oprindu-se pentru câteva clipe.

     "Jur că nu mai vorbesc cu tine dacă nu încetezi!"

     "E o amenințare?"

     "Tu chiar ai înnebunit!" exclamă Taehyung privind-o dezamăgit, ușor nervos. "Mor de îngrijorare pentru starea ta psihică și fizică, iar tu ce naiba faci?"

     Artemis a tăcut, dându-și seama de ce a putut să scoată pe gură. Pentru un moment, chiar s-a simțit psihopată..

     Lucrurile pe care le-a trăit alături de Taehyung de când și-au dat seama de dragostea lor, toate întâmplările urâte și vizitele la spital.. Toate au obosit-o, au înnebunit-o.

     Taehyung i-a aruncat o ultimă privire și a vrut să iasă din bucătărie, însă Artemis și-a pus ușor mâna pe abdomenul lui, oprindu-l pentru o clipă.

     "Lasă-mă!" spune Taehyung dându-i mâna la o parte, fără să se gândească la bandajul ei.

     Imediat cum a simțit durerea, fata și-a strâns mâna la piept, privind în urma lui Taehyung.

     "Bravo, proasto! L-ai dat la o parte pe singurul om care se gândește la tine în momentul de față!" își reproșează ea ridicându-se de pe scaun, apoi plecând după băiat.

     "Taehyung!" spune ea văzând cum băiatul vrea să plece, fugind cât o țineau puterile și așezându-se în fața ușii.

     "Dă-te!"

     "Îmi cer scuze.. Nu știu ce mi-a venit de am putut să spun așa ceva.. Te rog iartă-mă!"

     "Mi-am riscat viața pentru tine! Am încasat două gloanțe pentru a-ți salva viața. Te-am scos din iadul în care verișorul tău te-a băgat, azi! Am avut grijă de corpul tău încă de când știu că te aflii în starea asta! Dar tu? Tu nu răspunzi la iubirea pe care ți-o port, în ultimul timp. Nici nu știu de ce te comporți așa."

     "M-ai întrebat vreodată cât te iubesc?"

     Întrebarea ei l-a făcut să se oprească din vorbit, înghițind scurt în sec.

     "Mă simt atât de rău, Taehyung! De câte ori era să mori sau să-l omori pe Kai? Știi de câte ori am suferit, de când te-am întâlnit? Nici nu știu unde sunt părinții mei! Tot ce știu în acest moment este că verișorul meu, m-a aruncat fără să vorbească cu mine într-un spital de nebuni! Am fost violată de un nenorocit! Am rămas singură.. Acum, tu ești singura mea familie. Nu știu ce m-aș face fără tine lângă mine. Te rog iartă-mă.. Nu am vrut nicidecum să spun așa ceva.."

     A întins mâna cu gândul de a-i cuprinde mâna în a ei, însă el și-a dus mâna la spate, privind-o neutru.

     "Eu te-am iertat când mi-ai spus cauza sărutului tău cu Jennie.. Tu de ce nu mă ierți când îți spun că am aruncat acele vorbe fiind total dezorientată..?"

     "Și tu ești singura mea familie. Ești singurul motiv al fericirii mele, dar uneori nu știu ce să mai cred. Așa că te întreb.. cât de mult mă iubești? Ești dispusă să treci peste toate obstacolele, pentru a putea rămâne alături de mine tot restul vieții? Nu zic că o să fie un drum ușor. Știu de ce e capabil Kai pentru a ne împiedica relația, însă vom trece peste tot și vom rămâne împreună."