KIM TAEHYUNG'S KITTEN ✓ ¹ ˢⁱ ²

ⓣⓦⓔⓝⓣⓨ-ⓢⓔⓥⓔⓝ ²

     "Ce am obosit!"

     Exclamă Artemis, privind înspre Kai care venea din spatele ei, având mâinile pline de pungi.

     "Hai să le ducem în cameră că nu mai rezist!"

     Au urcat scările și au vrut să intre în camera fetei, însă mâna lui Jennie s-a așezat pe brațul lui Kai, făcându-l să o privească.

     "Putem vorbi?"

     "Du-te în birou." răspunde Kai după câteva secunde, fără să o privească.

     Artemis și-a dat ochii peste cap și au intrat împreună în camera ei, lăsând pungile pe pat.

     "Oare ce prostii îți va mai spune iar?"

     "Mă duc să văd, tu începe să despachetezi."

     Fata a aprobat și l-a privit până a ieșit din aria ei vizuală, privind apoi înspre toate pungile pline de haine și tot ce mai avea ea nevoie pentru ea și copil.

     Kai a coborât scările, intrând în biroul său, unde a văzut-o pe Jennie stând pe canapea. A privit-o pentru câteva secunde, apoi s-a așezat lângă ea, dar la distanță.

     "Spune ce vrei."

     "Știu că am făcut numai greșeli, și nu-ți pot cere să mă ierți–"

     "Știam deja toate astea. Te rog să te duci să te ocupi de copilul nostru." spune arătându-i ușa, vrând apoi să se ridice.

     "Kai.." spune ea prinzându-i o mână în ale ei, băiatul oprindu-se și privind-o.

     "Jennie, de acum nu mai am nicio conexiune emoțională cu tine. Vei sta în casa asta doar pentru că ești mama copilului meu, și el are nevoie de tine. Când va mai crește vom divorța, și vei veni cât de des vrea el să-l vizitezi."

     Jennie a înghițit în sec, o lacrimă căzând pe obrazul ei.

     "Așa va fi de acum înainte?"

     "Exact așa. Și e numai vina ta."

     Fata și-a șters lacrimile și s-a ridicat, Kai privind-o cu o urmă de regret.

     "Atunci de ce nu divorțăm acum?" întreabă bruneta hotărâtă.

     "Amândoi știm că fiul meu va rămâne la mine, Jennie. Eu am zis doar să stea lângă mama lui până devine om în toată firea, dar dacă vrei să nu-l mai vezi de la vârsta asta fragedă, e treaba ta."

     Jennie s-a strâmbat și a ieșit în viteză din birou, trântind ușa în urma ei.

☆

     "Taehyung, oprește-te! Te-ai distrus!"

     Aproape țipă Namjoon la băiatul care stătea pe podea cu spatele rezemat de pat, având în mână seringa pe care i-o luase înainte de a și-o injecta în sânge.

     "Nu mă va ierta, hyung.. Îmi spune încontinuu să ies din viața ei și să divorțăm.. Eu ce rost mai am fără ea?"

     Vocea tristă a lui Taehyung îl făcea și pe cel mai mare să își abțină lacrimile, ca de fiecare dată când îl vedea în situația asta.

     "De data asta chiar am făcut-o lată.. Am făcut o mare greșeală, care nu se poate ierta."

     Spune și ridică ușor sticla de băutură de lângă el, ducând-o înspre buze.