KIM TAEHYUNG'S KITTEN ✓ ¹ ˢⁱ ²

ⓣⓗⓘⓡⓣⓨ ²

     Scârțâitul ușii l-a făcut pe Taehyung să-și deschidă ochii, neputând să-și ridice privirea, însă a observat-o pe roșcată cum dormea lângă el, ghemuită.

     A văzut pantofii cuiva în fața lui, simțind apoi cum părul îi este strâns în pumn, iar capul ridicat în sus, făcând contact cu privirea întunecată lui Kai.

     Sunetul lanțurilor care s-a produs când capul i-a fost ridicat a făcut-o pe Artemis să-și deschidă ușor ochii, ridicându-se în șezut și mărindu-și ochii când l-a văzut pe brunet.

     "Ce faci aici?" întreabă vrând să se ridice, vocea fiindu-i răgușită.

     A căzut înapoi când Kai a împins-o ușor, privindu-l încruntată.

     "Tu ce naiba faci? Ce mai faci lângă bărbatul care te-a rănit de atâtea ori? Ce hal de femeie ești încât să accepți că ai fost înșelată?"

     "Nu-mi vorbi așa!"

     "Altfel ce? Nu am dreptate?"

     "Tu nu ai fost înșelat? Și tot o ții pe curva aia lângă tine!"

     "Știi și tu că aș fi dat-o afară dacă nu ar fi fost fiul nostru! M-am înțeles cu ea și va pleca când Hyunjin va crește. Dar tu ce legătură ai cu el? Ce vă leagă? Nimic! Îl lași să te rănească, apoi plângi ca o proastă și te întorci în brațele lui! Chiar m-am săturat de 'iubirea' voastră! M-am săturat de voi!" spune sătul, aplecându-se înspre ea, punctând cu degetul.

     I-a dat drumul băiatului, Taehyung scoțând un mic râset.

     "Tu de ce dracu' râzi? Îți place la nebunie că ne certăm din cauza ta!"

     "Știi care e problema la tine, Kai? Latri, dar niciodată nu muști. Dacă voiai să mă omori, o făceai de când m-ai răpit."

     "Oricum ești la mâna mea. Viața ta depinde de mine. Pot oricând să scot pistolul și să te împușc. Dar știi de ce n-o fac? Pentru că verișoara mea bolnavă ar fi internată într-un spital de boli mintale ca să nu se omoare. Dar nu înțeleg care e diferența. Dacă ești în viață, ea suferă, dacă mori, tot ea suferă. Nici nu mai știu ce să vă fac."

     "Dă-i drumul, te rog dă-i drumul.."

     "Cât despre tine, spune privind-o, nu am ce să-ți mai zic. Orice aș face, știu că e în zadar. Dar un lucru știu. Trebuie să-ți revii! Trebuie să-l uiți pe acesta și să îți continui viața împreună cu copilul tău și cu tatăl lui! Ei sunt familia ta! Nu afemeiatul și bădăranul ăsta. El îți va aduce numai rele."

     I-a prins brațul și a ridicat-o de pe podeaua rece, Taehyung ridicându-și privirea, simțindu-și gâtul mai amorțit ca niciodată.

     "Lasă-mă! Nu vreau să plec și să-l las aici!" se zbate ea.

     "Vei pleca! Te așteaptă un bebeluș!"

     "Nu plec!"

     "Trebuie să-ți îngrijim rana!"

     "Nu vreau să-l las aici!"

     "Aish!" țipă enervat, fata tresărind. "O să înnebunesc și eu din cauza voastră! Jihoon!"

     După spusele lui, câțiva oameni intră în încăpere, așteptându-i ordinele.

     "Aruncați-l în pădure pe nenorocitul ăsta, m-am săturat de ei doi! Tu vii cu mine, îndrăgostito."

     "Ce?" spune Artemis privind cum oamenii se duc să deschidă cătușele lanțurilor.

     A scos un sunet de durere când Kai a început să o tragă după el, ea privind în continuare în urmă pentru a vedea ce se întâmplă.

     "Dă-mi drumul, te rog! Chiar îl vei elibera?"

     Băiatul a ignorat-o și a băgat-o cu forța într-o încăpere, încuind-o acolo. Artemis s-a năpustit asupra clanței, începând să tragă de ea și să bată în ușă.

     "Kai, te implor, deschide! Ce îi vei face?"

     "Aici o să rămâi, Artemis! Aici o să rămâi, pentru că ești o nebună! Dragostea asta te-a tâmpit! Nu poți să ai grijă de bebelușul tău în starea în care ești! Așa că rămâi aici până vei alege: copilul tău sau Taehyung!"

     "Ce? Ce tot spui? Kai!!" strigă ea, însă nimeni nu i-a mai răspuns.

     A mai bătut o dată cu pumnul în ușă, lăsându-se apoi în jos, plânsetele ei umplând imediat încăperea.

     Kai a coborât la parter, văzând cum oamenii lui îi țineau corpul fără puteri al lui Taehyung, genunchii lui stând pe podea.

     "Bravo ție. Ai distrus-o pe Artemis. Așa a meritat ea? A meritat tot ce i s-a întâmplat de când v-ați întâlnit? Era doar o copilă care se îndrăgostise nebunește. De ce mereu ai rănit-o?"

     Taehyung asculta totul cu capul plecat, părul lui lung fiind lipit de sângele uscat de pe fața lui.

     "Scăpați de el. Va lăsa la o parte teatrul ăsta cum că nu poate trăi fără Artemis, și niciodată nu va mai îndrăzni să o caute."

     S-a uitat dezgustat la albăstrui înainte de a pleca din încăpere, Taehyung fiind luat și scos afară din casă.

☆

     "Unde l-ați aruncat?" întreabă brunetul.

     "În cea mai apropiată pădure."

     "Bun. Ați chemat doctorul?"

     "Da. Este pe drum. Va ajunge în două minute."

     "Bine. Poți ieși."

     Jihoon a părăsit biroul, dar nu înainte de a face o plecăciune, Kai făcând același lucru, având în mână cheia de la camera fetei.

     A descuiat ușa, intrând ușor și văzând-o pe fată rezemată de peretele de lângă ușă, ea imediat privindu-l.

     În încercarea bruscă de a se ridica, a eșuat, însă nu s-a dat bătută.

     "Unde e Taehyung?" întreabă ea imediat.

     "Yaah, de ce întrebi de el? De ce nu întrebi de copilul tău?"

     "Pentru că nimeni nu mă poate despărți de copilul meu!"

     "Doctorul va veni imediat." spune privind înspre rana ei, coborându-și tonul. "Ce dracu' ai avut în gând când te-ai tăiat?"

     "Dacă nu o făceam, Taehyung murea. Și dacă murea, nu puteam să mai trăiesc."

     "Vorbești încontinuu ca o nebună! În starea asta vrei să te duci la copilul tău?!"

     Discuția le-a fost întreruptă de Lia, care i-a anunțat că doctorul a ajuns.

     "Să intre." spune Kai și o privește scurt, apoi părăsește încăperea.

     L-a salutat pe doctor și i-a făcut loc să intre, închizând apoi ușa. Și-a trecut mâinile peste față și a vrut să coboare scările înspre biroul lui, însă s-a oprit când l-a văzut pe Jihoon venind cu viteză înspre el.

     "Domnule.."

     "Ce s-a întâmplat?" întreabă nedumerit, privind la plicul din mâna lui.

     "Am găsit ăsta în fața porților."

     I l-a înmânat și s-a retras, Kai privind la plicul pe care nu scria nimic. L-a privit pe Yeonjun venind din spatele lui, deschizând plicul și desfăcând foaia împăturită.

     "Ați făcut cea mai mare greșeală că ați lăsat doi copii singuri într-o casă. Dacă eu v-am găsit tocmai după trei luni, tu nu mă vei găsi niciodată. Semnat, coșmarul vieții tale." citește el cu voce tare.