Heat

♚Umanitatea din noi︱11 ♚

— Trezirea, May intră neanunțată în cameră, însoțită de micuțul Tommy, care țopăia, amețindu-mă de-a dreptul.

Are ridicolele sale șosete înalte cu dungi roșii și galbene, trase peste pantalonașii de blug. De data aceasta, poartă pe cap o pălărie ridicolă stil marinăresc și mărșăluiește ca un roboțel. May este toată un zâmbet și cară după ea o pungă, ce pare a fi grea. Dar nu se plânge. Îi place să fie o femeie independentă.

— Neața și vouă! le spun adormit. Ce căutați aici atât de dimineață?

— Știi doar că sunt matinală, May îmi răspunde sigură pe sine. Ți-am adus o caserolă de mâncare. Nu uita să o pui în frigider să nu se strice.

Tommy se urcă pe pat și gesticulează în fața mea, ca și când m-ar provoca la o luptă. Îl privesc amuzat și îl apuc de unul dintre picioare, până reușesc să-l trag spre mine într-o îmbrățișare. Pare că se opune, însă eu continui să-l stresez și să-l scot din minți.

— Nu, nu! se fâstâcește. Bărbații adevărați nu se iau în brațe!

— Tacă-ți fleanca, ciutane! îl eliberez și îi fur pălăria.

Puștiul se bosumflează numaidecât.

— Am auzit că începi de azi să mergi la liceu, așa că ți-am adus niște materiale, May continuă să scotocească prin pungă. O pereche de blugi noi negri. Un tricou alb, pentru că fetele adoră băieții îmbrăcați în tricouri albe. Mai ales pe cei cu musculatura ta.

Râde pentru sine, dar n-apuc să-i zic nimic deoarece încă mă joc cu pălăria lui Tommy. O salt cât de sus pot și el se chinuie să ajungă la ea. Amuzant. Văd cum îi testez răbdarea și mă aștept din clipă în clipă să înceapă să plângă ca un alintat.

— Un telefon mobil. Instagram, Facebook, Snapchat. Toate instalate și gata să fie folosite. Știu că ai deja unul, însă e demodat. Ai nevoie de ceva mai modern, pentru a te integra în rândul elevilor.

— Da, demodatule! Tommy mă insultă și scoate limba la mine.

— Caiete și pixuri. Niciodată nu o să ai suficiente pixuri.

Trece peste încă câteva lucruri: un termos pentru cafea, un ghiozdan simplu ca model, fixativ pentru păr și alte chilipiruri. Până când ajunge la ceva neașteptat.

— Prezervative!

— Oh, nu. Spune-mi că nu sunt chestiile acelea dubioase, spun terifiat.

Berni mă tot bate la cap cu ele. Spune că ți le pui pe organul genital în timp ce penetrezi vaginul unei femei. Ei numesc asta sex. Nu știu exact cum stă treaba, pentru că, sincer să fiu, am fost atât de absorbit și preocupat de misiunile mele, încât n-am dat importanță femeilor. Dar cred că se simte la fel ca atunci când îmi folosesc mâna.

— Astupă urechile puștiului!

Fac cum mi se cere, deși micuțul e năzdrăvan și se foiește.

— Prezervativele sunt importante pentru orice tânăr de vârsta ta. Sunt esențiale. Va veni momentul în care te vei simți atras de o fată și vei vrea să treci la un alt nivel cu ea. Trebuie să le ai la îndemână pentru orice eventualitate, îmi explică, precum o mamă.

Îmi vine să o contrazic. Eu dacă plec la liceu, plec pentru a-mi îndeplini misiunea. Și anume, să-l supraveghez pe generalul Barcow. Nu am nevoie de o distragere și cu cât nu socializez cu nimeni, cu atât mai bine. Nu doresc să fiu tras la răspundere sau să-mi fie insuflate anumite informații.