FURATĂ DE 7 ORI ~J.J.K~

🖤10🖤

"Nu,ce te face sa crezi asta?"

"Nustiu,doar mi se pare ciudat"

"Alice trebuie sa îți punem perfuzia! Domnule vă rog să ieșiți din salon,pacienta trebuie sa se odihnească,iar mâine trebuie sa plece." intra doctorul salvandu-ma de la dat explicatii. 

"Bine domnule,Alice ne vedem maine,pa!"

"Pa..'' imi zice ea cu o voce inceata.

"Totul v-a fi ok, îți promit, și nu te mai gândi la toate prostiile,bine?" o întreb eu.

"Bine.." îmi spune cu un mic zâmbet.

Of,vreau sa scap mai repede,nu mai pot sa o vad suferind atâta. Dar dacă o ajut sa scape, știu că o să îi fac și mai mare rău... Jungkook e pur și simplu nebun,nu înțeleg de ce a luat-o pe ea,e doar o minoră..

Alice pov:

Of,cred că Jimin are dreptate,nu ar mai trebui să mă gândesc la toate prostiile lumii. Poate e chiar un băiat de treabă... adică sper..

A doua zi:

M-am trezit devreme azi și mi-am făcut bagajul. In timp ce am stat in spital Jimin mi-a adus niște haine pe care le-am mai purtat. Acum e pe drum spre mine,că sa mă ia din spitalul asta și să mă ducă acasă la el,acolo unde o sa stau de acum in colo,sper doar sa nu pățesc cum am pățit și până acum...

Bagajelul meu era gata,acum doar îl așteptam pe Jimin să apară...și uite că a apărut prințul din povești, dacă mă gândesc mai bine, chiar seamănă cu unu.

"Ești gata să mergem în noua ta casă?" mă întreabă cu un zâmbet pe buze.

" Dap!" spun,la fel cu un zâmbet pe buze.

" Atunci dă-mi bagajul tau și hai la recepție,sa te externăm după mergem acasă și facem ce vrei tu" îmi spune el.

" Pot sa dorm?"  îl întreb știind deja care e răspunsul.

" Nu Alice,abia ieși din spital unde ai stat și ai dormit tot timpul,trebuie sa mai faci ceva,sa te dezmorțești un picuț" spune el cu o voce serioasă,dar ultimul cuvânt spunand-ul cu o voce de copil.

" Bine șefu..." spun eu.

Am mers la recepție unde Jimin s-au ocupat de externarea mea. După am mers spre mașina lui,care era un BMW super frumos,sigur că era și scump.. mdea,ce sa zic. Eu duhnesc a om nespalat de câteva luni,chiar dacă am făcut băi peste băi,dar nimic. Dar cred că e și din cauza acelui săpun de acolo. Nu avea nici miros,nici culoare,nici nimic.
Iar acum eu mă urc într-o așa mașina cu un așa bărbat...yey..

" Sa mergem spre noua ta casă,unde sper sa te simți bine!"

" Și eu sper..."

Sinceră să fiu îmi este puțin frica de ceea ce ar putea el sa îmi facă, după tot ce mi s-a întâmplat, mă mir cum de nu sunt într-o depresie...dar poate sunt și nu îmi dau eu seama...eh..

Dar poate să fie și un om bun,care chiar vrea sa mă ajute cum poate el mai bine.

De când l-am cunoscut mă gândesc mereu la asta..dar... niciodată nu găsesc un răspuns concret.

Cred că până o să îmi pot răspunde la această întrebare o să cred că e un om bun care vrea doar să mă ajute să trăiesc.

Am doar 15 ani...dar mă simt ca un om de 50 de ani care a trecut deja prin toate căcaturile posibile.

"Alice? La ce te gândești?" mă întreabă acesta.

" Nimic important..."

" Sigur? Pari a fi tristă și ganditoare de când ai intrat în mașină."

" Doar mă gândeam la ceea ce mi sa întâmplat până acum. Nu e ceva important, ți-am zis."

" Ba da e. Sunt sigur că ai fost afectată destul de mult din cauza asta. Și e ceva important pentru tine,deci este și pentru mine."

" De ce te-ar interesa de viața mea? Sunt o străină pentru tine"

" Ba nu,nu ești. Ești o prietenă bună pentru mine și vreau să știu că ești bine oricând și oriunde!" spune el uitându-se in ochii mei, având în vedere că eram la semafor și era roșu.

Nu știam cum să-i mai răspund... Ne cunoaștem de puțin timp,și nici nu ne știm atât de bine..

"Cred că ar trebui sa mergi.. mașinile din urma noastră încep să claxoneze.."

" Ăăă...da! Ai dreptate,sa mergem mai departe."