FURATĂ DE 7 ORI ~J.J.K~

🖤 51 🖤

Trecuse deja acele 2 săptămâni în care Jungkook nu s-a mai trezit.

Alice la fel,nu a mai dat pe la școală și nici pe acasă de 2 săptămâni. Stătea doar la spital lângă Jungkook.

Băieții veneau în fiecare care zi, și stăteau cat mai mult posibil.

Acesta avea piciorul il avea în ghips,iar capul îi era bandajat. Avea branule peste branule înfipte în mâna,iar pe nas și gura avea masca cu oxigen și niște aparate,care îl ajutau să respire și ce îl mai ținea în viața.

Acum eram in hol împreună cu doctorul. Acesta îmi spunea că dacă nu se trezește în câteva ore,o să-l deconecteze de la aparate și... Gata.

Alice pov:

Îl așteptam pe Taehyung sa vina să-mi spuna ceea ce a vorbit cu doctorul. Sper sa fie doar vești bune.

Mă uit la Jungkook in fiecare zi.
Nu am crezut niciodată că o să îl văd astfel,dar din păcate asta e. Abia aștept să se trezească și să ne trăim viața mai departe.

Aud ușa,și când mă uit,era Taehyung.

Alice- Spune-mi că ai vești bune.

Taehyung- Din păcate nu.

Alice- Ce a spus..?

Taehyung-Daca nu se trezește în câteva ore,îl deconectează de la aparate și...

Nu mai zice,ci se uită în jos.

Atunci mă uit la Jungkook și îl i-au de mână.

Alice- Jungkook te rog trezește-te,nu pot sa te pierd! Am nevoie de tine,nu o sa pot face nimic! Te rog! Mai sunt câteva ore și pot sa te pierd! Și nu vreau asta. Te rog! Trezește-te...

Încep din nou să plâng,nu pot să îmi imaginez că îl pot pierde și nu o să-l mai pot îmbrățișa, sărută niciodată. Nu o sa mai pot râde împreună cu el...

Daca nu se trezește... Nustiu ce o sa se întâmple mai departe...

Peste 5 ore:

Alice- Va rog sa îl mai lăsați puțin! Os a se trezească!

Doctor- Ne pare rău dar nu îl mai putem tine. Va rog sa ieșiți afară și să ne lăsați să ne facem treaba.

Alice- Vă rog,vă implor sa îl mai lăsați măcar o oră!!

Doctor- Nu putem, știu că e greu dar asta este realitatea. Noi am făcut tot ce am putut că sa îl salvam, după,totul a depins de el. Va rog sa ieșiți afară.

Atunci Taehyung mă luat și ma dus în hol,acolo unde stăteam și plângeam. Nu îmi venea să cred că l-am pierdut..