Prinși în întuneric - [PAUZĂ]

17. Fuga & Iubire [2] .

Fata se uita tematoare, in jurul sau auzind destul de bine discutia dintre cele 2  persoane. Spre surprinderea celor doi adolescenti, in casa a fost trimis un singur politist, cel ce l-a si gasit pe Harry. Barbatul putea fi confundat cu un om simplu, uniforma fiind singurul lucru ce ii confirma meseria. Parea ca avea aproximativ 50 de ani, lucru confirmat de parul incaruntit ce odata a fost brunet. Ochii mari, caprui il analizau pe Harry, in timp ce atitudinea era una usor nervoasa.

-Am primit ordine stricte de la doamna Gill, sa o aducem pe fata. Asadar tu poti ramane aici, te poti ascunde cat timp vrei atata timp cand ne zici unde e ea.

Harry se fastaci usor nervos, nestiind ce ar trebui sa faca. Ar fi o sansa mare pentru el ca sa scape, insa nu i-ar putea face asta lui Megan, sau da? Isi musca nervos buza de jos, ridicand din umeri politistului ce continua sa ii zica avantajele de a fi liber.

-Harry, esti un baiat destept. Poti sa traiesti linistit si sa faci ce vrei mai apoi, doar trebuie sa ne zici unde e fata.

Baiatul se fastaci de pe un picior pe altul, oftand usor in timp ce privea scarile ce duceau spre etaj. Amintirile din aceste zile ii faceau decizia mai dificila, hotarandu-se insa imediat ce o vazut pe fata stand in dreptul scariilor, privindu-l nesigura.

-Nu nu iti voi zice. Prefer sa continui sa fug cu ea, decat sa raman singur.

Cu o miscare rapida, politistul a scos o pereche de catuse, prinzandu-l pe Harry ce se uita cu subainteles la fata speriata. Mima cateva cuvinte, fata intelegand pe jumatate, in timp ce fugea la etaj cautand ceva cu care l-ar putea lovi pe politist. Gasi o vaza pe jumatate sparta, considerand ca este destul de ok pentru a-l putea ameti macar pentru 5 minute. Cu pasi usori dar siguri Megan cobora in liniste pana ce ajunse in spatele omului masiv, Harry facand ochii mari la miscarea nesigura a acesteia. Lovi obiectul din sticla de partea cetrala a capului politislului, acesta cazand uimit la pamant, pierzandu-si cunostiinta.

-Ce a fost in capul tau Megan?!

Bruneta cauta disperata cheia de la catuse, gasind-o printre alte zeci de chei ale barbatului. Ofta usurata cand Harry se elibera, privind cum farurile masini de politie s-au oprit

-La dracu! Trebuie sa fugim.

Nervi brunetului cresteau in fiecare secunda, ca de altfel si frica fetei. Harry ii verifica pulsul politaiului, acesta fiind destul de puternic, respirand usurat vazand ca nu e mort.

-Trebuie sa ne miscam repede. Cu siguranta va veni si celalalt politist in curand. Harry isi musca buza nervos, tragand-o pe bruneta cu putere dupa el, sper usa din spate, incercand sa se miste cat mai repede, dar in acelas timp cat mai subtil pentru a nu atrage atentia nimanui.

Ploaia continua sa cada, desi cu mai multa putere, tunetele si fulgerele facand un spectacol infricosator. Pasi celor doi tineri se auzeau usor pe fundal, nesesizati insa de nici o persoana, avand in vedere ca totul era pustiu. Hainele groase, era ude, cei doi fiind umezi pana la piele, frigul ajungand pana in adancul sufletului lor.

-Harry, unde mergem? Megan incetini, vazand parcul ce se intindea in fata ei. Copacii se inaltau de-a lungul alei, bancile fiind intersectate printre ei. Peisajul parea unul misterios, si infricosator,  specific filmelor de groaza.

-Undeva prin parc, ne pierdem urma, sa speram ca nu ne vede nimeni, iar pana maine dimineata ma voi gandi unde sa mergem. Ochii lui Harry cercetau coprul tremurand al fetei, observand cum stropii de apa curgeau din parul sau, analizand-o mai apoi din cap pana in picioare.

-Ai slabit. Te simti bine? Megan tresarii, uitandu-se in continuare la asfaltul ud, evitand baltocile, incuviintand timid din cap.

Pasi baiatului cret s-a oprit, ai fetei continand pana ce s-a izbit de corpul puternic al lui Harry, suspinand usor in timp ce isi ridica capul. Ochii verzi ii privi pe ai ei, in timp ca isi inconjura usor mainile in jurul trupului ei micut, observand cat de ud era hanoracul sau. A inaintat un pas, pentru a-i putea simti corpul, ramanand nemiscat in timp ce mainile ei se asezau pe pieptul sau, taindu-i respiratia.

Desi acesta a avut mai multe prietene, relatiile nu au durat mai mult de 3 saptamani, niciuna dintre fete atragandu-i atentia, in felul cum o face Megan. Isi apleca usor capul, sarutand-o pe frunte aceasta incepand sa planga tacut.

-Va fi bine, promit.

Parcul era la fel de pustiu pe cat sperau. Ploaia incetase, lasand in urma ei un frig insuporabil. Cei doi tineri erau ingramaditi pe o banca micuta de lemn, incercand sa se incalzeasca. Megan era lipita de spatarul bancii, Harry avand capul pe pieptul acesteia, dormind de putin timp. Fata isi trecea mana usor prin carliontii sai, gandindu-se la ceea ce a facut acesta azi pentru ea. Isi riscase viata, si libertatea pentru ea, iar acest lucru o uimea.

***

Dimineata veni cu pasi repezi, iar soarele egoist isi facu treptat aparitia, lasand totusi frigului sa isi faca treaba. Harry se trezi morocanos, datorita razelor razlete ce il deranjau, adancindu-si capul in hanoracul fetei ce ii zambea usor.

-Harry, cred ca ar trebui sa mergem.

Baiatul cret isi deshisese usor ochii lasand lumina sa ii inunde vederea fiind urmarint indeaproape de ochii mari,  albastrii ai fetei , dandu-i un sarut scurt pe obraz, ridicandu-se mai apoi in picioare cu o miscare rapida.

-Harry ce e aia? Megan se uita imprejur, vocea parandu-i tematoare.

Pe fiecare copac era lipit un afis, avand poza celor doi, alaturi de un text scurt si concis

“Doi tineri au fugit de la orfelinatul Black. Oferim recompensa pentru persoana ce ne poate da informatii unde sunt..”

Heii. Un nou capitol, dupa mm apropae un an? Nu stiu daca isi mai aminteste cineva aceasta poveste, dar sper sa o faceti. Imi cer scuze pentru eventualele greseli, sau dezacorduri..nu am mai scris de mult. Cu aceasta ocazie am va urez Sarbatori fericite si Un an nou plin de fericire. Daca am pentru cine, voi pune si continuarea.