9.Dificultati.

808 48 22
                                    

                                                                                                    9. Dificultati.

Respiratia fetei incetinea cu fiecare secunda ce trecea. Atingerea lui, era precum razele soarelui intr-o zi de iarna, inocenta insa senzuala. Corpul ii raspundea incontrolabil, amortizand durerea si in acelas timp topindu-se usor. Un val de frig se strecura printre buzele lui, facandu-o pe Megan sa geama incontrolabil, datorita durerii ce deveni placere. A inghitit in sec cand se departa, tragandu-i hanoracul peste, masand locul, ce era mult mai putin dureros.

-Vrei sa mananci ceva?

A  negat din cap, prinzandu-l de mana, ochii sai albastri privindu-l speriata. Simtea frica. Era ingrozita de faptul ca va pleca si nu se va mai intoarce niciodata. Acest gand o facu sa se cutremure, unghiile sale infigandu-se usor in carmea lui moale, precum o felina in prada sa.

-Te rog, nu ma lasa singura.

Zambetul lui Harry se lati usor, asezandu-se alaturi de fata , inconjurand-o intr-o imbratisare. Mirosul parului sau ii invada simturile, bucurandu-se de fiecare secunda petrecuta alaturi de bruneta micuta.

-Nu imi vine sa cred ca am reusit sa scapam de acolo.

Vorbele lor se risipira, sirena politiei spargand linistea ce se crease. Inghitira in sec, baiatul cret ridicandu-se, uitandu-se cu coada ochiului la peisajul aproape nocturn.

-Trebuie sa plecam. Vor veni in curand sa caute prin imprejurimi.

Megan incuviinta, ridicandu-se cu dificultate, durerea punand stapanire usor pe corpul sau. Inspira aerul rece ce ii lovi corpul cand parasi incaperea, strada fiind pustie. Un felinar vechii, palpaia in apropiere, facand umbrele cladiriilor sa para mult mai inficosatoare decat erau. Suntetele nopii erau acompaniate de motorul masiniilor ce se auzeau in departare, totul parand extrem de normal. Din minut in minut, paznici se vor revarsa peste usa deschisa, incepand sa ii caute pe cei doi fugari, la ordinul strict al doamnei Gill. Daca i-ar fi pierdut, s-ar fi dus pe apa sambetei recompensa ce o privea in fiecare an, de la parintii fetei, ce inca nu aflara de fata lor extrem de neastamparata.

Mana lui Harry o prinse pe a fetei, cand inainta, amintindu-si vag drumul spre granita, pe unde a venit. Decizia lui ii implica pe amandoi, practic viata lui Megan fiind in mainile lui. Inghiti in sec, tragand-o pe starda intunecoasa, o masina apropiindu-se de ei. O trase pe bruneta langa peterele de caramida al cladiri impunatoare, postandu-se peste ea.

-Prefate ca suntem un cuplu.

Cu o simpla miscare a capului aproba, baiatul strivi buzele cu ale lui, totul fiind mai mult decat o sccena. Desi niciunul dintre ei nu vroia sa recunoasca, cu siguranta se bucurau de fiecare secunda cand erau impreuna, si mai ales atat de apropiatii. Fumul se estompa in urma masinii negre, ce trecu in viteza, nebagand in seama tineri indragostiti. Se desprinsera dupa ceva momente, ramanand tacuti, in timp ce continuau sa inainteze pe pavajul de piatra.

Luna se ivea singuratica pe cer, stelele ce o acompaniau, lipsind din program in aceasta seara. Tineri rataceau pe strazile pustii, lipsite de viata, intunecate si mai ales pline de neprevazut. Tacerea data asupra lor, amandoi fiind destul de stanjeniti pentru a vorbi.

Timpul trecea in defavoarea lor, invartindu-se pentru a afla drumul corect, nereusind inca pana acum. Cu siguranta oamenii ii vor cauta, peste tot in oras, imediat cum se vor ivi zorii, acestia neavand nici o cale de scapare.

Megan privea mainile lor impreunate, oftand usor nestiind ce sa mai faca sau simta. Se invarteau de aproximativ o ora pe strazile intortochiate, cautand bulevardul supra aglomerat.  

Prinși în întuneric - [PAUZĂ]Where stories live. Discover now