8.Totul sau nimic.

816 45 16
                                    

                                                                                    8. Totul sau nimic.

Agitatia resimtita de cei doi tineri, intrecea emotiile si chiar si asteptarea plecarii. Cat timp Harry cerceta holul lung, Megan se imbraca ceva mai gros, insa simplu, pentru a putea fugii cat mai repede, tenesii sai vechii, uzati, fiind perfecti pentru a-i folosi.  Isi strecura usor jurnatul sub tricoul ce il avea, mai apoi trecandu-si hanoracul gros. Harry intra in camera zambind, vazand-o pe fata bruneta ca se chinuia cu materialul pufos, ce se agatase in lantisorul fin ce il purta. Isi trecu usor o mana pe talia ei, fata tresarind, relaxandu-se insa cand a simtit mirosul  usor de parfum barbatesc. Ii desfacu cu grija cruciulita agatata, tragandu-i haboracul mai apoi peste solduri, aranjandu-i la urma si gluga. Ochii albastri ai lui Megan scanteiau, obraji sai capatand o nuanta trandafirie, datorita atingerilor baiatului. Tresari cand mana mare a cretului ii mangaie in treacat obrazul, ochii sai mari si verzi precum muschiul copacului, privind-o admirativ.  

Bruneta se dadu un pas in spate, lasandu-si privirea in podea, pentru a nu o putea intalni pe a lui.  Harry chicoti cand observa roseata din obrjii fetei, apropiindu-se din nou de ea.

-Esti asa frumoasa cand rosesti.

O saruta usor pe frunte, tragand-o intr-o imbratisare lunga, fata relaxandu-se in bratele lui puternice.  Mainile mele stateau agatate de marginea tricoului sau negru, nevrand sa se departeze.

 - Ar trebui sa te duci sa te imbraci, la noapte va fi frig.

Incuviinta, desprinzandu-se de ea  iesind pe usa, in timp ce fata se lasa sa cad pe pat, acoperindu-si fata cu mainile.

Oare asa se simte cand placi pe cineva?  Inima mea se opreste usor din batutul constant cand il vad, si simt genunchii cum mi se inmoaie numai cand il privesc. Cum pot rezista oamenii cu toate sintomele? Ma intreb cum se simte cand esti indragostit? La fel de rau?

Fata inchise jurnalul cand auzi ciocanitul din usa, ascunzandu-l inapoi sub tricou, strangand bine elasticul pantaloniilor de trening. Harry intra indata ce avu confirmarea, uitandu-se ultima oara la ceasul de pe hol.

-E timpul.

Cei doi respirara adanc inainte de a iesi pe usa, ducandu-se in partea de jos a cladirii, exact in bucataria mare, ce in acel moment era aproape goala, o singura persoana fiind, pregatind niste prajituri, mai bine zic punandu-le pe farfuria voluminoasa. Se ascunsera dupa frigider, asteptand ca batrana  sa plece, pentru a-si putea pune in aplicare planul.

Negresele erau aranjate frumos pe bucata din sticla, femeia iesind cu grija pe usa pentru a nu scapa platoul greu. Adolescentii iesira din “ascunzatoare”, cautand peste tot obiectul indispensabil de care aveau nevoie. Fiind aproximativ 30 de dulapuri, munca lor era una dificila, nestiind cu siguranta unde se afla chibritele.  Pasi grei, rasunau pe hol, cei doi copii fiind speriati de persoana ce va venii. Baiatul se ascunde mai repede dupa perfeaua grea, cafenie, fata nemaiapucand.

-Domnisoara ce cauti aici?

Aceeasi doamana cu prajituri o privea scceptica, in timp ce fata se intoarse cu fata spre ea, privind-o speriata.

-A-a-a.. Am vazut prajiturile pe care le duceati si am vrut sa vad daca mai sunt.

Trasaturile batranei se imblanzira, aratand spre sacosa unde se gaseau prajiturile. Un stranut puternic invalui atmosfera, fata dezechilibrandu-se usor, prinzandu-se de blatul unui dulap.

-Ai racit fetita?

Vru sa zica nu, insa mintea sa gandi limpede, aceasta incuviintand din cap.

- Vroiam sa imi fac si un ceai, insa nu gasesc chibritul.

Prinși în întuneric - [PAUZĂ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum