2.Patetic.

1.1K 46 6
                                    

2.Patetic.

 

Harry intra triumfator in casa imensa , privind scarbit copii ce il priveau , unii prietenos , alti cu teama insa majoritatea cu interes. Doamna Watt , care de altfel era si directoarea il prezenta tuturor celor prezenti cu o mare exigenta si raceala.

-El e noul vostru camarad de suferinta , pe fata sa aparu un zambet triumfator , ce vine tocmai din Anglia. Ca si colega voastra ce a venit din Canada , acesta a incercat sa fuga , si stiti voi ca asta nu e posibil. Un ranjet stramb i se intipari pe fata batranicioasa, ochii sai transformandu-se din maroul inchis intr-un negru profund. Fusta lunga de lana ii ajungea pana in pamant, culoarea inchisa neatragand atentia in nici un fel.  Pantofi cu toc mic rasunau la fiecare pas facut, un ecou slab auzindu-se datorita incaperi imense . Harry o privea cu ura si dezgust, neputand intelegand cum uni oameni pot fi atat de rai.

Povestea acestuia, era una pe care nimeni nu ar vrea sa o traiasca . Existenta tatalui sau era una probabila  mama sa fiind violata inca de la varsta frageda de 17 ani, ramanand insarcinata . Acel om fara suflet a lasat-o sa zaca in mijlocul parcului, in toiul ierni friguroase , fiind gasita insa de una dintre vecinele batrane ce statea in zona. Fiinta care i-a dat viata, si l-a ingrijit timp de 16 ani a fost ucisa, de un barbat necunoscut, ce spre surprinderea tuturor a nu a fost gasit, de parca l-ar fi inghitit pamantul. De mai bine de 2 ani, Harry se chiunie in orfelinate, mama sa fiind singura persoana ce o avea pe lume .

Ochii mari si verzi precum frunzele copaiilor intr-o zi de primavara tarzie, studiau atenti decorul, incercand sa se obisnuiasca cu noua lui casa. Desi implinise acum doar cateva luni 18 ani, statul obliga toate centrele ca limita de varsta sa fie 19 ani, asa ca un singur an il desparte de libertate.

Scutura din cap, in semn de nu cand femeia il intreba daca vroia sa stie ceva, buclele rebele imprastiindu-se pe fata sa alba precum neaua in prima zi de iarna. Analiza adolescenti ce aveau varste cuprinse cel mai probabil intre 5 si 18 ani, studiind fetele, ce il priveau cu interes. Pufni dezgustat, amintinu-si de instructiunile stricte ale directoareti tafnoase, iesind pe usa mare din lemn masiv urmand sirul usiilor.

Ultimi 2 ani au fost precum o pedeapsta nemeritata, menita sa il faca sa sufere. Majoritatea lumii s-a gandit macar odata in viata ca timpul nu il poti da inapoi ,si ca trebuie sa profiti de fiecare minut, insa acei copii abandonati sunt siliti sa stea in camere minuscule, plangandu-si singuri de mila, ramanand neprotejati in timpul furtuniilor inspaimantatore, fara ca macar o persoana sa zic “sunt aici si nimic nu se va intampla” . Nimeni nu s-a gandit ca ei nu isi pot petrece copilaria alaturi de persoane care sa le iubeasca , ca ei nu au vazut niciodata un parc , ca ei nu s-au dat niciodata intr-un leagan si niciodata nu au fost invatati ce inseamna sa iubesti. In aceasta situatie  se afla majoritatea copiilor  ce au fost abandonati inca de la nastere , neputandu-se bucura cum trebuie de caldura soarelui.

Harry deschise cu o oarecare sfiala usa camerei sale, mirarea citindu-se pe fata lui. Casa Black din Anglia , era cu mult mai primitoare fata de cea de aici.  Un tapet maroniu acoperea pereti crapati , dand o impresie de intuneric , desi era toiul zilei. Parchetul scartai sub pasi sai greoi , in timp ce isi lasa valiza pe patul alb ce amintea vag de spital. Descoperi fereastra, ce era acoperita de o perdea groasa cenusie, lasand la iveala cateva raze stralucitoare de soare, ce ii incalzeau trupul.

Se uita la incaperea minuscula, vazand o noptiera cu doua sertare langa pat , putand sa-si puna poza atat de pretioasa , singura ce o mai avea cu mama sa. Saruta absent sticla , asezand-o cu grija pe suprafata neteda , uitandu-se cateva clipe la ea.

Fotografia era facuta cand acesta termina clasa a 8-a , la festivitatea de premiere, cand mama sa era singura ce ramasese cand ii dadu diploma , acesta nefiind prea stralucit la invatatura. Erau doar ei doi si decorul prafuit al clasei , trebuid sa puna dirigintele sa le faca o poza. Celelalte amintiri erau distruse , datorita LUI , cel ce distrusese casa , cel ce ii omorase mama si il darama micutul univers.

Isi lasa capul in jos , scuturandu-si buclele , oftand inainte de a se ridica , auzind pasii ascutiti a unei persoane ce era pe hol. Fara a se sinchisi nici macar sa bata la usa , doamna Gill intra precum fulgerul , viteza sa fiind cu mult mai mare decat se astepta baiatul.

-Vad ca Ginette , nu ti-a prezentat si regulamentul acestei case. Din moment ce esti nou , iti voi explica o singura data insa as vrea sa ma asculti cu atentie pentru ca voi zice doar odata. Aici , fiecare dintre voi aveti cate o responsabilitate: ori vei curata casa impreuna cu ceilalti baieti si fete, ori vei avea grija de copii cei mici.

Harry se incrunta, cei de la cealalta casa fiind total diferiti , din toate punctele de vedere. Vorbele directoarei de acolo erau mult mai dulci, nedandu-le ordine , ei facand lucruri din propria perspectiva.

Isi dadu ochii peste cap , alegand copii , ca si la celalalt orfelinat , datorita caldurii si veseliei pe care o regaseai la fiecare dintre ei.

Femeia batrana parasi camera indata, fara a  mai zice nimic, infuriata cel mai probabil de raspunsul lui, aceasta probabil vrand sa faca cu ceilalti curatenie , in loc de a sta si sa se joace cu niste mucosi nefolositori.

Harry

M-am incrutat cand am auzit tipatul unei fete , ce ma privea din tocul usi dezorientata , nestiind ce sa faca.  Fata se dadu inapoi cativa pasi, terifiata, incepand sa fuga pe coridorul lung.
Buimacit m-am ridicat cu greu de pe patul tare, inaintand spre partea cealalta a casei, probabil unde tineau copii.

Fata de aripa celor celor peste 5 ani , in aceasta parte totul parea mult mai plin de viata, peretii fiind inconjurati de cateva desene cu Alba ca Zapada, cei 7 pitici, chiar si cateii din 101 dalmatieni. Zambeam, datorita tuturor lucruriilor ce imi aminteau de copilarie intrand mai apoi in salonul unde erau tinutui copii pana in 6 luni , vazand o fata ce zambea fericita in timp ce se juca un baietel micut.

________________________________________________________________

Wow..Va multumesc tuturor pentru parerile pe care le-ati lasat :3 . Inseamna enorm ce mult pentru mine. 
Partea asta vreau sa i-o dedic lui Valii.. De ce? Ei bine fata asta mereu ma face sa rosesc :"> :)) Hehe... Va Multumesc mult tuturor ...

In poza il aveti pe Matt >>>>>> 

Ador poza :"> Mi-a facut ziua mai buna copilasul acesta :3 .

Sper sa va placa acesta poveste..desi este destul de diferita fata de ce scriu eu si imi cer mii si miliarde de scuze pentru eventualele greseli.

Pupici :*.

Prinși în întuneric - [PAUZĂ]Where stories live. Discover now