Inimi fragile

~4~

Simțind privirea intensă a băiatului, Ha-Yun își ridică privirea din podea. Ochii ei au inceput să o înțepe în momentul în care l-a văzut. Tot ce voia acum era să cedeze în fața lui, să se lase prinsă de brațele sale și să plângă în hohote până când i se usucă gâtul. 'Pot să îl distrug și cu un singur telefon'.

Vorbele tatălui său care o bănuiau de multă vreme o făcuseră pe fată să își revină la realitate, evitând privirea înlăcrimată a persoanei iubite. Încruntat și cu inima frântă de gestul fetei, Taehyung se apropie ușor de ea, trecând pe lângă ea dar nu înainte ca mâna lui să îi atingă ușor spatele făcând-o pe fată să tremure la atingera lui. Parfumul său puternic i-a invadat nările, ochii ei închizându-se, bucurându-se de acest miros poate pentru ultima dată. Picioarele fetei erau gata să cedeze când vocea lui groasă i-a șoptit la ureche, făcându-i pielea de găină.

Tae: Întâlnește-mă la baie, te rog Yunnie.

Yunnie, prima ei porecla. Primul alint pe care l-a primit în viața ei de la o persoană. La fel cum băiatul era topit după fată așa era și ea după el. Adora modul în care de pe buzele sale ieșea numele ei, adora modul jucăuş pe care îl activa imediat ce se întâlneau, adora fiecare imperfecțiune a băiatului.

Fata începuse să respire puțin sacadat, neștiind dacă să îl urmeze pe băiat sau să se facă că nu a auzit nimic din cele spuse de el. Chiar dacă mintea ei îi spunea să nu o facă inima ei tânjea în timp ce o implora să se ducă la el, să îi simtă brațele în jurul său măcar pentru o ultimă dată chiar dacă asta durea cel mai tare.

Ha-Yun: Am nevoie la baie.

Yun-Seo: Fie, oricum nu ai gusturi în modă așa că trebuie să aleg eu ceva și să fac toată treba, nu sta mult ai de probat, și ștergeți fața de câine plouat.

Ha-Yun ignorase vorbele femeii și pornise spre baie. Înainte de a intra, o mână o trage într-o încăpere, închizând ușa puțin cam tare, făcând-o să tresară, era intuneric. Două brațe s-au încolăcit în jurul taliei ei aducând-o mai aproape. Mirosul cunoscut o făcu pe fată să plângă silențios, lacrimile sale fierbinți căzând pe gâtul băiatului, făcându-l și pe el să îi urmeze exemplul.

După ce s-au calmat, chiar dacă lacrimile încă erau prezente, mâna lui Taehyung a becul, neezitâd să îl deschidă. Erau înconjurați de produse pentru curățenie, găleți, mături, cârpe, și ale lucruri.

Tae: Unde ai fost?

În momentul acesta, pe Taehyung cel mai tare îl omora liniștea.

Tae: La naiba Ha-Yun, am să înnebunesc! Ce s-a întâmplat cu tine? Am făcut ceva greșit? De ce mă eviți? Ce..

Ha-Yun: Au aflat...

Fața lui a căzut la cuvintele fetei. Ce ne facem acum...

Tae: De unde? Cum? Cum au reacționat? Ți-au făcut ceva rău? JUR CĂ..

Ha-Yun: Vor să mă m.. mărite.

Lumea băiatului s-a oprit pentru a nu știu câta mia oară iar dar de data asta, mai bine spus s-a prăbușit peste el.

Tae: C..cum? NU.. nu pot face asta... nu au cum..

Ha-Yun: Au cum Taehyung, acele ființe nu au pic de omenie, de sentimente în ei... au cum. În ziua în care ne-am văzut noi ultima dată, în acea zi tata a aflat totul, mi-a luat telefonul, a interzis orice contact dintre mine și oricine, m-a încuiat în cameră și nu am putut ieși, am încercat, am încercat să le explic cât de mult însemni pentru mine, dar...

Vorbele ei s-au oprit in momentul în care a realizat că vorbele tatălui ei nu trebuie să ajungă la urchile lui. Știa că dacă ar afla, Taehyung ar fi renunțat la tot pentru ea, exact cum îi spusese că o să o facă cândva dacă ai ei nu vor fi de acord, dar pe atunci el nu cunoaște personalitatea domnului Bang, care la companie era un înger, un șef exemplar, cel puțin cu ei.

Tae: Voi vorbi eu cu ei, voi...

Y/N: Nu Taehyung, nu vei vorbi cu ei, promite-mi.

Taehyung se uita la ea cu lacrimi în ochi, neputând să spună vreo vorbă știind că îi va tremura vocea și ar fi fost imposibil pentru el să vorbească fără să plângă.

Y/N: Taehyungie, e greu și pentru mine, dar mai greu îmi va fi când voi afla că tata ți-a făcut ceva, așa că te rog, nu face asta. Voi încerca orice pentru a anula această nuntă, orice.
Trebuie să plec, mă așteaptă mama...

Taehyung a prins-o de braț, privirea lui parcă implorând-o să nu plece. Acesta a tras-o în brațele sale, fața lui s-a apropiat de a fetei făcând-o să își închidă ochii, lacrimi proaspete lăsându-se la iveală. Erau doar la câțiva centimetri distanță, ușor ușor buzele lor s-au întâlnit într-un sărut tandru. Un sărut din care nimeni dintre cei doi nu voia să se despartă. Amândoi plângeau silențios în timp ce mâinile mari ale băiatului erau pe obrajii ei fini, cu degetele mari ștergând lacrimile care erau repede înlocuite. O dată ce buzele lor s-au despărțit, au simțit o senzație ciudată. Le era frig, simțeau o răcoare, fiecare bătaie a inimii lor durea. Trebuiau să își ia rămas bun, dar oare asta a fost tot? Toți acești ani s-au risipit în câteva luni? De ce îi durea atât de tare? De ce nu mai aveau lacrimi pentru a plânge? De ce nu puteau face nimic pentru ei, pentru dragostea lor?