Dragă inimă, de ce el?- Volumul 2

Capitolul 4

Ea

El a fost prima și singura mea iubire adevărată, dar m-a rănit atât de mult încât m-am chinuit să îl uit și să merg mai departe, însă destinul avea alte planuri și el stătea în fața mea fiind extrem de atrăgător, de frumos și parcă strălucea în timp ce eu arătam ca un porc.

Aș fi vrut ca reîntâlnirea dintre noi să fie altfel ca să-i pot arăta ce a pierdut atunci când a decis să mă părăsească.

Am înțeles că a încasat un glonț pentru mine, că a stat în comă din cauza asta, iar când s-a trezit a urmat o recuperare dificilă, însă toate astea nu au fost motive pentru care să mă alunge din viața lui și țin minte că în acea zi i-am promis că atunci când ne vom reîntâlni voi fi nemiloasă cu el și-l voi face să plătească pentru toată suferința pe care mi-a cauzat-o, dar cum puteam să fac asta când el era noul meu asociat și cu siguranță avea niște planuri murdare pentru a mă pune în încurcătură.

În momentul în care am reușit să îmi iau ochii de la Emilian, privirea mi-a căzut asupra lui Rafael care părea mai tulburat și mai șocat decât mine. De ce? Era ceva ce eu încă nu știam? Se putea și mai rău de atât?

De fapt, cel mai bine era să renunț la acea întrebare pentru că de fiecare dată când mi-o puneam ceva și mai rău se întâmpla.

Cu toată agitația și șocul pe care l-am avut am uitat de blonda de la brațul său. Ochii ei verzi din spatele măștii păreau ca a unei pisici șirete și ceva mă făcea să cred că o cunoșteam pe tipa aia.

Urma o altă descoperire șocantă și chiar dacă suspectam asta tot nu eram pregătită pentru acel moment.

- Iar ea este Marina Jones, logodnica mea, o prezintă el mândru, iar ea își dă masca jos și rânjește ca o scorpie la mine.

Pe bune? Cea mai bună fostă prietenă a mea era logodnica fostului meu iubit? Credeam că m-am teleportat într-un univers paralel în care acest lucru a fost posibil.

- Cred că glumești, mă văicăresc, încercând să nu o iau razna și să fac o altă scenă. Dante era fără cuvinte, Brianna și Vanessa cu gurile larg deschise de uluire, iar Rafael nici nu putea să se uite la ei. De ce? Știam că a avut un trecut cu trădătoare aia, dar niciodată nu mi-a povestit despre asta.

- Nu ți-a fost dor de mine, draga mea? Spune ea cu delicatețea unei cobre și îmi face din ochi zâmbind larg.

Era a treia oare când auzeam acea expresie în ultimile zile și chiar nu o mai suportam. Când și cum au ajuns idioții ăștia doi împreună?

Îmi mușcam limba de nervi, dar știam că trebuia să mă controlez pentru a nu le oferi satisfacție. Era clar că eram tulburată de toate aceste lucruri, însă o femeie puternică știa cum să rămână calmă în astfel de situații și cum să le întoarcă în favoarea ei.

- Doamne, Marina, spun entuziasmată și parcă radiind de fericire. Clar nu eram fericită, dar ei asta trebuiau să vadă. Mi-a fost foarte dor de tine și dacă nu aș fi fost murdară de tort te-aș fi îmbrățișat!

- Ești sigură? Eu sunt logodnica lui Emilian și amândouă știm ce simți tu pentru el!

- Am simțit, o corectez cu un surâs forțat pe buze. A trecut destul timp de atunci și după cum vezi am mers mai departe. Chiar mă bucur pentru voi!

- Perfect! Nici nu mă așteptam la altceva din partea ta!

- Marina, suntem aici în interes de afaceri, nu ca să vorbim despre trecut, intervine Emilian deranjat de discuția inutilă dintre noi două. Cred că balul ăsta e pe final așa că mâine te aștept la noi acasă pentru a servi prânzul împreună și a discuta despre această asociere dintre companiile noastre!