24 de ore

3 ore

~ O rază de soare reflectată din geam îmi mângâiase chipul și mă îndrumase să mă trezesc.

Am deschis ochii încet după câteva minute bune, destul de derutată cu privire de locul în care sunt, după câteva secunde îmi adusem aminte de faza cu Dylan, stai.. DYLAN!

M-am ridicat instant, cu o frică extraordinară în mine, și m-am dus cu pași de furnică până la ușa blestemată a salonului lui.

Începusem să bat încet.. am așteptat dar nu s-a ivit niciun răspuns, poate dormea și nu voiam în nicio măsură să-l trezesc, dar trebuia să intru.

Am deschis ușor ușa și am intrat încet în salon derutată, stai o secundă.. unde e Dylan? Ce au făcut cu nebunul meu? Unde l-au dus?

Nu apucasem să mă mai gândesc la multe, că imediat intrase o asistentă în salonul acesta, îi se citea pe față confuzia.

Am întrebat-o de Dylan, pacientul care a fost în salonul acesta, unde Doamne este mai exact.

Ea spunându-mi după cu o sinceră tristețe pe față, că acum în jur de 30 de minute îi se agravase starea și a trebuit mutat de urgență în altă secție. ~

//Bună dragilor! Ce credeți despre carte? Are sens s-o termin?
Trecând peste asta, sper să vă placă capitolul.