32.

79 12 0
                                    

Vara :
Suntem la casa unui supermarket și nu știu ce subiect să deschid ca să nu mă mai plictisesc. Într-un final găsesc ceva :
- Mai știi ce mi.ai promis acum ceva timp?
- Nu. Dar poți să îmi amintești tu, te rog? râde el.
- Hai nu mai fă pe prostul...mă strâmb la el.
- Normal că mai țin minte, cred. Sper doar să vorbim despre aceeași promisiune. rânjește el.
- Haha. Câte promosiuni mi.ai făcut tu de când ne cunoaștem?
- Puține, dar eficiente. Corect? ridică o sprînceană.
- Da, ai dreptate. mă dau bătută.
Nu îmi dă nici un răspuns și mă enervează chestia asta...
- Deci...? adaug eu și ridic o sprînceană.
- Da, o să mergem în curând.
- Când în curând?
- Luna viitoare, cred. zice Zack indiferent.
- Ai poză să îmi arăți cum arată cabana? Tr rog! fac o față de cățeluș plouat.
- Da. Dar îți arăt când ajungem la cămin. Ok?
- Bine... strâmb din nas.
Își scoate telefonul și butonează puțin pe el, punându-l repede la loc în buzunar, ca să nu văd cui i-a scris. Dar pun pariu că a cerut poză cu cabana, spunându-mi doar așa că are.

Ajunși la cămin, mă trântesc direct în pat

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Ajunși la cămin, mă trântesc direct în pat.
- Cum e? Îți place cabana? Sau, mă rog, mini-cabana... zâmbește în colțul gurii în timp ce se pune în pat lângă mine.
- Da. E minunată. sar în sus și îl iau în brațe.
- Te ador. Abea aștept să mergem. îmi dau seama că țip în momentul în care îmi face semn să vorbesc mai încet, după care râde.
- Dar de ce mergem numai peste o lună? adaug eu după câteva minute.
- Pentru că atunci o să fie și oceanul destul de perfect pentru înot. îmi face semn să îi dau o pupă pe obraz.
- La cât de mult mă omor eu cu apa.. îmi pun mâinile în sân și mă prefac supărată.
- Dar de ce dragă, te faci sirenă?
- Poate... îl iau în brațe și îi dau pupa pe care o aștepta de 5 minute.

Seara :
Cu toate că dormeam foarte bine, visând ceva destul de frumos, mă trezesc din cauza furtunii de afară. De ce trebuie să bată chiar așa tare picurii ăștia nenorociți în geam? Nu suport când mă trezesc din somn din cauza vremii...mi se pare cel mai stupid lucru...dar în fine.
Mă ridic somnoroasă pe marginea patului și observ că Zack nu e în pat. Inițial mă panichez, dar îmi trece instantaneu când în văd pe jos, la marginea patului lui. Fumează? De când Zack fumează? Uau. Nu mă așteptam la una ca asta.
- Ce faci? spun încă somnoroasă, făcându.mă la ochi.
- E totul în regulă? adaug când văd că nu zice nimic.
Mă ridic și mă așez lângă el. Se pare că iar nu vrea să vorbească. A mai făcut o dată așa, când se simțea foarte prost, din cauza părinților lui. Am să stau lângă el până când e pregătit să vorbească. Mă așez cu capul pe umărul lui și îl iau de mână.
- Orice s-ar fi întâmplat, o să fie ok. Doar spune-mi, o să trecem împreună și peste asta. încerc să.l fac să vorbească.
Deschide gura, vrând să zică ceva, dar se oprește brusc, lăsând să.i curgă ultimele lacrimi pe obraji. Le șterg cu palma și îi prind fața în palmele mele, lăsându-i o pupă pe bărbie, după care mă pun înapoi cu capul pe umărul lui.
- Cred.... spune el șoptind.
- Ce crezi? îi fac curaj să vorbească.
- Cred că tr plac, și foarte mult. Te iubesc, întelegi? Și nu pot face nimic pentru că simt că tu ai aceleași sentimente pentru mine. Mă distruge faptul să te iubesc atât de tare, să fi atât de aproape de mine, dar în același timp atât de departe. începe să plângă iar, trăgând un fum mai mare de data asta din țigară.
- Mm... rămân mască.
- Vezi...nici nu știi cum să-mi spui să iau vitează într-un mod drăguț. Dar e ok, spune sincer tot ce vrei, nu mă mai interesează. spune destul de trist, din ce în ce mai încet.
- Faza e că și eu cred că te plac. Într-o măsură destul de mare.
Rămâne șocat. Se vede pe fața lui că nu se aștepta la una ca asta.
- T..tu glumești, nu? spune el.
- Nu.. spun în șoaptă și las capul în jos. Simt cum înroșesc.
Îmi ridică bărbia cu palma lui și se uită atent la mine vreo 2 minute, timp în care îmi curge și mie o lacrimă, dar o șterge el.
Își lipește fruntea de a mea, uitându-se în continuare în ochii mei. Mă simt atât de mică când face asta, simt că toată lumea mea îi aparține lui, nu mai aud și nu mai văd nimic din jur, doar ceață, doar noi pe planul principal, ca și cun restul lumii nu ar conta când suntem împreună.
Kevin niciodată nu mă făcea să mă simt așa. Între timp am rupt de tot relația cu el, ne mai trimitem o dată la 2-3 luni câte o scrisoare prin care spunem ce am mai făcut în ultima perioadă. I-a trecut toată gelozia pe Zack, dar el încă nu și-a găsit pe nimeni. Cred că e supărat, câtuși de puțin, pentru că eu mi-am găsit atât de repede pe cineva, iar el încă nu a trecut cu totul peste. Dar nu arată asta, nu îi place să își expună sentimentele față de nimeni, ca de obicei, tipic Kevin.

războiul sufletelorWhere stories live. Discover now