războiul sufletelor

11.

Dimineață mă trezesc singură în pat. A lasat un bilețel pe noptieră pe care a scris în felul următor:
- A intervenit ceva și a trbuit să plec, am niște treburi de rezolvat la mama la servici și nu știu câte zile voi fi plecat, te sun când am timp să vorbesc. P.s. Te iubesc !
Mama lui lucrează la ceva magazin se mobilă și desing interior, iar el o mai ajută cu marfa din când în când.
Merg în bucătărie și observ că mi-a făcut micul dejun și o cafea. Nu a mai făcut niciodată chestia asta, e așa adorabil.
E deja joi și trebuie să merg la școală. Chiar trebuie? Nu am nici un chef. Vreau doar să stau acasă și să ascult muzică, gândindu-mă la ce s-a întâmplat în ultima vreme. Eu și Kevin ne-am distanțat cam mult în ultimul timp și nu înțeleg de ce e plecat "câteva zile". De obicei dura maxim 2 zile treaba cu marfa. Și uneori mă mai chema și pe mine să mai îmi "scald" ochii la ce mai e pe acolo.
Într-un final mă adun din gânduri și merg cu greu înspre liceu.
Diseară am auzit că e nu știu ce party în Fischer's, iar Peter și Kaila s-au gândit că ar fi bine dacă m-ar mai scoate din casă să mai interacționez și cu alți oameni. Nu am mai ieșit de multă vreme cu ei și cu alți oameni n-am mai socializat de mult. Așa că ar fi ocazia potrivită să mai petrecem timp împreună și să le spun ce s-a mai întâmplat în ultima perioadă.
Petrecerea a fost superbă.

A mai trecut o săptămână și încă nici un semn de la Kevin. Nici un mesaj, nici o scrisoare, nici un e.mail, nici măcar un bip, nimic. Absolut nimic. Nu știu ce e cu el. Nici măcar la școală nu a mai venit.
E vineri seara și m-am gândit să ies până afară să mă mai plimb puțin. Aproape seară. E numai ora 19:00, dar în curând se v-a întuneca.
Aș vrea să dau de el în mica mea plimbare. Chiar îmi e dor de el.
Tot mergând eu cu căștile în urechi, cu gluga pe cap și uitându-mă înainte, îmi distrag atenția 2 tipi care par să se certe.
Înaintând, observ că unul dintre ei e chiar Kevin. Rămân șocată când îi văd aproape luându-se la bătaie.
Într-un final, după ce Kevin primește un pumn în nas, din autoapărare, l-a rodicat pe tip în sus și la pus pe jos, începând să-i dea pumni.
Încep să țip la el să se ridice și să termine, nu înainte ca el să-și scoată din buzunar un briceag.
Aproape că sare cu briceagu la mine la gât, dar se oprește când observă cine sunt.
Nu îl credeam în stare de așa ceva.
L-a lăsat pe săracul băiat lat pe jos.
- Acum sună salvarea și spune le ce s-a întâmplat cu tipul! spun nervoasă.
- Și ce mai exact să zic? Că l-am bătut până a leșinat?
- Bine, lasă că sun eu atunci.
- Ai grijă ce le spui, te rog.
- Tu trebuia să ai grijă înainte să-l bați praf !
Nu mai zice nici unul nimic.
Sun salvarea :
- Bună ziua, eram în trecere și am găsit un tip pe jos, bătut rău de tot, puteți veni după el?
- Sigur! spun cei de pe ambulanță.
Mergem și noi cu el la spital să aflăm în ce stare e.
După jumătate de oră de stat, aflăm de la un medic că e în comă și nu își v-a reveni foarte curând.
Kevin spune că tipul l-a enervat prea tare, spunând bârfe neadevărate despre noi. Doar atât am reușit să aflu de la el. Acum sperăm doar ca tipul să nu spună nimic poliției când se v-a trezi. Nu vreau ca Kevin să intre la închisoare doar pentru că nu și-a putut stăpâni furia.
Mă duce cu mașina până acasă, dar nici unul nu mai spune nimic. Singurul lucru care omoară toată liniștea e radioul din mașina lui.
Îl chem sus la mine pentru a-i bandaja mâna, fiind plină de sânge cum a dat cu pumnii în ce pereți a apucat.
În timp ce-i bandajez mâna, liniștea străpunge iar între noi.
- Am urcat zilele astea pe clădirea abandonată de lângă arte, am văzut.o pe Bela acolo. Plângea. Stătea singură și plângea. M-am dus încet spre ea să nu o sperii, căci era chiar pe margine, cred că voia să se arunce. Era cu ochii închiși și abea respira. Am prins-o de mână și am tras-o spre mine, iar ea m-a strâns în brațe. A zis că dacă mai stau cu tine se sinucide. Nu vrea să am o relație cu ea de genul iubiți, vrea doar să ne înțelegem, o relație de genul frate-soră, dar să nu mai fiu cu tine că o afectează mult. Foarte mult. O afectează faptul că mă vede fericit lângă alta. Crede că lângă ea n-am fost niciodată fericit cu adevărat. Și cam are dreptate. Dar nu i-am zis ca să nu o rănesc.
Chiar nu mă așteptam la asta. De asta nu a mai dat nici un semn de viață. Nu știa cum să îmi spună.
- Păi..și...și faza cu băiatul ăla?