războiul sufletelor

31.

Când ajungem înapoi la cămin observ un urs mare pe patul meu, acoperit până la gât. Deci de asta m-a pus să îl aștept la mașină.
- Îți place? întreabă Zack cu o față puțin perversă.
- Dar....cu ce ocazie? evit să.i arăt fericirea, încercând să par indiferentă.
- Doar așa... se întristează văzând că nu sar în sus.
Ridic o sprînceană și îmi pun mâinile în sân, asteptând un răspuns mai concret de la el.
- Cu ocazia că ne-am cunoscut și că ne înțelegem atât de bine... adaugă el ripostând.
Toată noaptea am dormit cu ursul în brațe, și normal că Zack nu a ratat ocazia să îmi facă câteva poze de "șantaj".
Cam așa arată ursul :

Dimineață :
- Hai să nu mergem azi la prima oră. îi spun lui Zack din pragul ușii, în timp ce el se spală pe dinți.
- Și unde ai vrea să mergem?
- La cafeneaua noastră..
- Avem și cafenea mai nou.. încearcă să pară sarcastic.
- Acolo unde am avut primul sărut. spun și îmi dau ochii peste cap.
- Deci..? adaug eu când observ că nu mai zice nimic.
- Nu știu ce să zic... De când am început facultatea nu ai lipsit o dată, acum ce te-a apucat?
- Pur și simplu nu am chef de oră, vreau doar să ne mai relaxăm. încerc să nu mă împiedic de un tricou de al lui.
- Ce-i cu tricoul ăsta? adaug eu după ce mă stabilizez să nu cad.
- Trebuie pus la spălat, dar am uitat de el. încearcă să se scoată.
- De câte ori ți-am mai spus să nu îți mai lași hainele așa aruncate? ridic tonul la el.
- Scuze, nu o să se mai întâmple. spune în timp ce vine la spatele meu și mă strânge într-o îmbrățișare puternică.
- Dacă tot nu ai chef de ore, hai să nu mergem toată ziua. propune el jucându.se cu degetul pe burta mea, lăsându-mi o pupă ușoară pe gât.
- Ori doar prima oră, ori deloc. încerc să ies din îmbrătisarea lui.
- Bine, bine șefa. Doar prima oră.
Sar la el în brațe de fericire.
Aproape de cafenea, mă ia de mână fără să zică nimic.
- De ce? întreb eu.
- De ce, ce? se face că nu știe despre ce e virba.
- De ce m-ai luat de mână?
- De ce nu? dă din cap și își trage mâna încet.
- Bine, dacă nu vrei, nu insist. adaugă el.
- Ba vreau! îi smucesc mâna și i-o strâng.
- Ce indecisă poți să fi... spune el.

Seara la cămin :
- Vrei un ceai? întreabă Zack.
Nu îi răspund căci sunt supărată pe el din cauză că el n-a mai venit la facultate după faza cu cafeneaua...
- Încă nu mă bagi în seamă? adaugă după câteva minute.
- Citesc... răspund sec.
- Și nu poți spune da sau nu?
Tot nu îi răspund.
- Eu totuși îți fac unul.
Începe să fredoneze o melodie pe care o ascult eu destul de des. Face asta ca să mă provoace să cânt și eu, să-mi treacă supărarea și să-l bag din nou în seama. Asta face mereu. Dar de data asta nu-i merge așa.
- Am să ți-l las chiar aici, pe noptieră. Sper să nu faci ca de obicei, să l verși fără să vrei. spune Zack în timp ce îmi ia cartea din mână și o pune pe noptiera lui, se întinde peste mine și mă cuprinde într-o îmbrățișare călduroasă.
- Mă ierți? se  miligește așa cam jumătate de oră.
- Bine, fie. Te iert. accept în momentul în care începe să mă gâdile în talpă.
- Mâine e partyul ăla fain, mergem? insistă Zack.
- Nu, mulțumesc.
Se încruntă la mine, asteptând o explicație destul de bună pusă la punct, încât să mă lase la cămin.
- Ți-am spus faza cu partyul când am fost cu Kevin...
- Dacă asta s-a întâmplat o dată, cu Kevin, asta nu înseamnă că se v-a întâmpla și acum, cu mine. Deci te rog. face o față de cățeluș.
Nu. spun destul de încrezătoare.
- Ce vrei să fac ca să vi la partyul ăsta? spune în timp ce se ridică din pat.
- Nimic. Pur și simplu nu vreau să vin. Nu înțeleg de ce insiști atât de mult...
- Pentru că țin la tine, nu vreau să stai aici singură, vreau să ne distrăm împreună. se încurcă el în explicații.
- Și eu țin la tine, dar ne putem distra și stând și făcând un chec, de exemplu. Sau citind undeva în natură. Sau mai frumos, mergând undeva într-o mini-excursie. Ce zici? Nu sună mai bine decât un party unde bei până nu te mai poți ține pe picioare și nu îți mai amintești nimic următoarea zi? ridic eu puțin tonul.
- Bine. Fie. Iar facem ce vrei tu. O să mergem undeva. Dar nu acum, în vacanța de vară. Ca să facem și ce vreau eu. E ok așa? spune el puțin supărat.
- Da. mă strâmb la el.