războiul sufletelor

26.

După o săptămână în care tot ce am făcut a fost să mai ies cu Kevin de câteva ori la cafea și să mai vină pe la mine, tot ce am făcut a fost să mă gândesc că parcă de când ne-am despărțit nu ne-am certat deloc și parcă ne-am înțeles mai bine, am râs în hohote de fiecare dată când ieșeam împreună.
Prezența lui e atât de frumoasă, sper ca orice fată care v-a avea ocazia să-l cunoască să se bucure de el la fel de mult cum m.am bucurat eu, sau mai mult.
E o fire sociabilă și amuzantă, sinceră și de încredere, mă bucur că am avut parte să îl cunosc și să îmi fie alături atât de mult timp. Mă bucur că eu am fost aleasa pe care s-o iubească în așa măsură și să o protejeze ca pe cea mai fragilă vază.
A fost atât de frumoasă experiența asta, încât nu am să uit niciodată o persoană atât de minunată ca el. Am să le povestesc cu drag viitoarei mele colege de cameră de la facultatea de arhitectură din Coreea (din fericire am intrat).

Când îmi fac bagajele pentru plecare, mă tot gândesc ce haine/lucruri să-mi pun și ce nu. Aș vrea să îmi iau toată camera cu mine, dar din păcate nu se poate.
Îmi iau în final doar câteva haine, mai puține de cât mă așteptam eu, și mai multe obiecte care să îmi aducă aminte de casă, cum ar fi poze cu toți cei dragi (mai multe cu Kevin, bine-nțeles), câteva lucruri primite de la el și de la mama, și cam atât cred.
Sunt atât de entuziasmată, parcă de abea aștept să plec, dar în același timp aș mai sta...
Într'un final mă adun și plec. Mă duce mama cu mașina până la gară, nu stă mult, după care ea trebuie să plece la o ședință de la muncă.
Merg cu trenul până la București, iar de acolo iau avionul pentru prima dată în viața mea.
Aș vrea atât de mult să fie și Kevin aici, dar nu a venit.
Îmi iau rămas bun de la mama, după care aș vrea să mă așez pe un scaun.
Zăresc un scaun liber și merg în direcția lui, nu fac nici doi pași când observ pe cineva care aleargă aproximativ înspre mine. Când se apropie mai bine îmi dau seama că e Kevin. Nu pot să cred că a venit de la muncă de la mama lui până aici doar să mă vadă pentru ultima dată.
Sar la el în brațe, îl pup pe obraz și îl strâng tare în brațe.
- Ce faci? Cum ești? întreabă el după ce nu ne mai ținem în brațe.
- Bine. Emoționată. spun și simt cum mă înroșesc.
- O să fie bine. zâmbește Kevin.
- Mai stai tu cu ea, căci eu trebuie să fug? intervine mama.
- Da, sigur. Kevin nici nu stă pe gânduri.
- Îți e groază de drum? mă întreabă Kevin.
- Nu chiar. Sper doar să pot să dorm, să mai treacă timpul.
- Îți țin pumnii! spune el și începem să tandem amândoi.
- O să îmi fie dor de tine! adaugă Kevin.
- Și mie. simt cum am să izbucnesc în lacrimi dacă trenul ăla nu vine mai repede.
- Nu plânge, te rog! O să bocim amândoi aici după, umplem gara de bălți. insistă Kevin.
Încerc să schițez un zâmbet, dar nu reușesc, izbucnind în secunda următoare în hohote de plâns. Începe și el să plângă puțin, dar se oprește repede, nu-i place să plângă de față cu alți străini.
Îmi șterge lacrimile și încearcă să mă calmeze, luându-mă în brațe.
Scoate ceva din bucunar. E o cutiuță mică, de marimea ambilor pumni, e atât de adorabilă.
- Ce e cu asta? spun în timp ce îmi șterg lacrimile.
- Asta e pentru tine, să îți amintești de mine mereu. se înrosește.
Mă așez jos și deschid ușor cutia. Înăuntru e un indel atât de frumos, la fel cu unul de.al lui pe care îl poartă mereu și 3 colaje micuțe cu poze cu noi.
- Ce părere ai? spune el.
Muțesc. Sunt prea șocată. Nu mă așteptam la asta. Nu trebuia să facă asta.
- Deci..? adaugă el.
- E...e atât de frumooos! Îți mulțumesc din toată inima.
Trenul se apropie și Kevin mă ajută să îmi urc bagajele sus, ne facem cu mâna pe geam. A spus să îl sun imediat când ajung în Coreea, să știe că am ajuns cu bine.

După ce ajung în Coreea :

Caut facultatea în jur de jumătate de oră, dar parcă mă învârt în cerc. Într-un final decid să iau un taxi, după care mă duc în camera mea de cămin, unde se pare că mai e cineva, dar e plecat. După lucruri și după modul de aeanjare a lor se pare că e băiat. Ok, am un coleg de cameră. Sper să ne înțelegem bine. E destul de împrăștiat, dar m.am obișnuit cu Kevin, așa făcea și el.
Îl sun pe Kevin pe video să îi spun toate informațiile pe care le am până acum.