Indigenul (boyxboy)

Lacrimile

Suntem fericiți și tratăm reacția ei ca pe o iertare. Ne pupăm și ne îmbrățișăm ca și cum ne-am lua la revedere pentru totdeauna. Însoțit de Clara și de celelalte fete, Matteo pleacă primul fiind urmați rapid de Mihai și Alesia. Uber-ul nostru întârzie și ne așezăm pe scările de la intrarea în restaurant așteptând înfrigurați.

- O să înghețăm dacă mai stăm aici! spune Filip dârdâind.

- Ai dreptate! Am putea să facem puțină mișcare ca să ne încălzim.

- Vrei să ieșim din curte, să-l așteptăm la poartă? propune indigenul.

- Hai să alergăm până acolo! îl prind de mână și îl trag după mine.

Fugim împliniți și râdem zgomotos ecoul nostru transmițându-se intergalactic. Spațiul și timpul ne devin prietene de suflet.

Noaptea ascunde secrete nemiloase. Ieșim rapid din curte și ne întâlnim brusc cu patru băieți necunoscuți de vârste apropiate cu ale noastre. Privirea lor rece îmi paralizează mușchii. Mă dau robotic doi pași mai în spate și mă țin riguros de mâna lui Filip. Băieții ne înconjoară ca într-un ritual străvechi, iar iubitul meu întreabă cu teamă:

- E vreo problemă?

- Nu, nu! spune rece unul dintre ei.

Frica îmi presează pieptul. Mă trage după el încercând să treacă printre necunoscuții cu intenții nebănuite, dar doi dintre ei îl împing violent înapoi în cerc.

- Ce vreți atunci? zic eu frustrat.

- Nimic! se joacă arogant cu noi unul dintre tipi inexpresivi.

- Ne lăsați să trecem? întreabă într-o rugăminte Filip.

- Asta nu putem să facem! răspunde îngâmfat.

- De ce? mă arăt eu furios.

Cuvântul ,,scârboșilor'' aruncat în eter mă lovește mai puternic decât răspunsul neașteptat de agresiv care mă desprinde forțat de Filip. Impactul pumnului mă doboară la pământ, simt cum sângele fierbinte îmi țâșnește din arcadă încălzindu-mi fața înghețată de la frigul terorii. Uit pentru câteva secunde de mine, capul îmi zvâcnește, iar sunetele râsetelor lor monstruoase se propagă cu ecou în mintea mea fragilă. Pun mâinile pe jos și dau să mă ridic, dar unul dintre ei îmi blochează capul într-o menghină improvizată din piciorul său și asfaltul grunjos. Strig după Filip, dar nu răspunde nimeni. Ultimele două lovituri resimțite în stomac, mă aruncă într-un somn amețit. Adrenalina mă poartă printr-un vis colorat intens în care îngrozit îl chem ca un nebun mut pe indigen, mă zbat, țip și cerșesc ca el să apară. Salvarea nu se arată la față, iar eu decid mânat de spiritul autoconservării să mă ghemuiesc ca un nou-născut acoperindu-mi capul cu mâinile. Închid ochii și aștept ca tortura să se termine. Stridența țiuitului din urechi mă asurzește.

Deodată, nu știu după cât timp și nu știu din ce motiv, aud pașii grăbiți ai băieților îndepărtându-se de mine. Îmi fac curaj să deschid ochii și răsuflu ușurat atunci când constat că au dispărut. A fost nevoie doar de 30 secunde de tensiune nebună ca tot ce era frumos și special să se termine îngrozitor.

Îmi ia câteva minute să mă dezmeticesc. Trag cu ultimele forțe de mine să mă așez pe bordura trotuarului și conștientizez că nu am fost singur implicat în nenorocirea asta. Unde e Filip? Unde a dispărut? Strig răgușit după el, dar realizez rapid că nu mai e demult prin preajmă. Urmez primul gând care-mi apare în minte și scriu buimăcit un mesaj.

Andrei: Vino să mă iei de la bal. E urgent!

Câteva mașini trec prin fața mea, dar nici un șofer nu se arată atât de îngăduitor ca să oprească pentru a mă verifice. Probabil, din exterior pare că sunt beat. Presupunerea nu ar fi departe de adevăr. Exact așa mă simt și eu, îmbătat cu durere, vină și rușine. Anestezia naturală a trecut, iar corpul meu este rapid cucerit de calvarul impactului agresiunii. Arcada îmi pulsează violent. Șterg cu dosul palmei sângele întărit care a alunecat până la buze. Gustul lui amar mă scârbește. Bag lipsit de energie capul în bărbie și analizez tulburat pictura abstractă și roșiatică apărută pe cămașa mea albă. Ridic hainele și mă bucur, pentru prima oară în ultimele minute, la constatarea faptului că nu am nicio rană pe abdomen. Las capul între genunchii îndoiți la piept și închid ochii așteptând în liniște.