Indigenul (boyxboy)

Clipa

Pe la prânz, mă ridic cu mare lene din pat. Astăzi cei de-a XII-a sunt învoiți de la școală datorită participării lor la Balului absolvenților. O decizie bine-venită, zic eu și toți ceilalți colegi. Mă întind, casc ca un leu și trag puternic perdeaua de la fereastră pentru a analiza cerul. Norul de praf produs de mișcarea draperiei mă face să conștientizez că ar fi timpul să-mi fac ordine în cameră, în viață, în suflet. Cerul gri încărcat ne-ar putea face o surpriză, spre fericirea Alesiei, trimițându-ne în dar câțiva fulgi de nea.

Seara de ieri a fost minunată. Filmul văzut de sub pătură, printre popcorn, săruturi și mângâieri, m-a făcut să-l prețuiesc și mai mult. Experiența a fost una cu adevărat cathartică. Filip se comportă fără să-și dea seama ca un călăuzitor al autodescoperirii mele. Alegerile sale sunt atât de bine croite încât aș putea să cred că viața sa este condusă după un plan bine stabilit, un plan de îndrăgostire, un plan de acțiune, un plan de trăire.

Deși mi-am dorit, indigenul nu a dormit la mine. Am decis amândoi că e mai bine așa, deocamdată. Propunerea a venit chiar din partea lui și pentru asta a mai câștigat câteva buline albe la loteria sufletului meu înzecind respectul și aprecierea le care i le port cu mândrie. Înainte să adorm, am primit un mesaj de la Alesia prin care mă înștiința că vom pleca împreuna la bal. Chiar dacă în continuare Clara nu mai vorbește nici cu Filip și nici cu mine, fata a fost de acord să ne ia și pe noi în drum spre restaurant cu mașina ei cea nouă primită cadou de la părinți pentru majorat.

Cu vreo trei ore înainte de plecare, am deschis televizorul și am accesat playlist-ul meu cu melodii vesele și ritmate de pe youtube. Mai ceva ca la îmbălsămare, m-am spălat, săpunit și cremuit mai bine de o oră. Cu părul ud, fresh și plin de energie, mi-am călcat cuminte sacoul, pantalonii și cămașa, iar apoi mi-am șters bine pantofii sport. Ulterior, m-am angajat în cea mai obositoare activitate, realizarea unei freze perfecte. Fără să exagerez, cred că am stat în fața oglinzii tot atâtea secunde câte fire de păr am. Rămas fără fixativ, am fost nevoit să dau o fugă până la magazinul din colț pentru a-mi achiziționa acest produs indispensabil traiului meu pe pământ. Nunta? Un eveniment minor în comparație cu pregătirea pe care am pus-o la cale pentru bal. Exact așa m-am simțit astăzi. Un mire al sorții!

Pe melodia ,,King de la Years&Years'' pusă pe repeat, m-am îmbrăcat lent pentru a nu-mi strica freza, m-am parfumat atât de intens încât a trebuit să mă țin singur câteva secunde nas pentru a nu strănuta, m-am încălțat cu noii mei adidași alb-imaculați și mi-am dat voie să mă dezlănțui. Lipsit de orice modestie, imaginea pe care am văzut-o atunci când m-am uitat în oglindă, m-a complimentat. Costumul negru foarte frumos cambrat, cămașa albă deschisă la primul nasture, pantofii albi și, bineînțeles, freza mea sublim aranjată, mi-au transmis o stare de autosuficiență.

Timpul nu iartă, minutele s-au consumat rapid.

Aud claxonul foarte strident al unei mașini parcate în fața blocului meu și mă opresc din piruetele și mișcările penibile de dans pe care le propun în fața oglinzii sub efectul fericirii și nerăbdării de a-l întâlni pe indigen. Stânjenit și curios, mă uit pe fereastră și descopăr băieții din gașcă care îmi fac disperați cu mâinile țipând după mine. Năuc, verific ceasul de la telefon și îmi dat seama pe loc că ora de plecare a sosit mai repede decât mă așteptam. Fără să deschid fereastra, îl aud pe Matteo strigând: ,,Coboară din turnul tău, prințeso!''. Zâmbesc. Mă grăbesc fericit, pun portofelul în buzunarul de la pantaloni alături de telefon, trag ușa după mine și închid responsabil cu cheia în urma mea.

Nici măcar provocarea celor patru etaje nu-mi stă în cale. Zece secunde îmi sunt suficiente pentru a coborî scările sărind două câte două trepte. Îl zăresc prin geamul porții de la intrarea în bloc pe Filip așteptându-mă ca un cavaler onorabil. Măresc pașii pentru a ajunge cât mai repede la el încropind părticică cu părticică imaginea de ansamblu a indigenului. Nici nu deschid bine ușa că sunt asaltat cu un sărut pasional. Mă las în voia lui și îi răspund cu tandrețe.