Cele 8 Păpuși (18+)

35. Revelatie

" - Ati comandat deja?" Aude o voce in spatele lui si se intoarce imediat, recunoscand-o.
Inima incepuse sa ii bata puternic si pentru cateva secunde bune, nu mai existase nimic in jurul lui, in jurul lor.
Care erau sansele? Se intrebase, insa fusese multumit ca norocul ii surâsese si de aceasta data.

Hayden luase carnetelul si pixul scapate pe jos si i le ofera, atingandu-i intentionat mana cu a lui. Un zambet urias se asternuse pe chipul sau si era prea fericit ca sa observe ca pe fata brunetei se asternuse teroarea.
Daca ar fi luat-o inapoi si s-ar fi comportat mizerabil cu ea, dupa cele intamplate? Acum stia unde este. Ar fi putut oricand sa o astepte si sa o urmareasca. Daca era intr-adevar insarcinata si ar forta-o sa faca un avort sau i-ar lua copilul? Mii de scenarii se creau in acel moment in mintea lui Amely. Se albise la fata si cu greu reusea sa isi mentina echilibrul. Ii era teama, acum ca stia adevarul. Nu stia la ce sa se astepte din partea lui, era instabil si imprevizibil.

Atunci cand figura ei se schimbase considerabil si devenise din ce in ce mai palida, Hayden observase si se ridicase imediat in picioare, ducandu-si mana pe bratul ei. Ea nu era in stare sa se miste. Nu putea sa reactioneze in nici un fel.

- Aseaza-te, ii spune pe un ton calm si ii mangaie incet podul palmei, insa aceasta da dezaprobator din cap.
Abia atunci Hayden realizase ca ii era teama de el si golul din piept se facuse si mai mare. Nu ar fi vrut sa ii fie vreodata teama de el. Se ura pentru acel lucru. Isi lasase privirea in jos si inghitise in sec.

- Te rog, promit ca nu iti fac nimic, o asigura si se aseaza el primul, luand putina distanta fata de ea, insa tot nu obtinuse nici o reactie din partea ei.
Incepea sa se ingrijoreze, caci la cum arata, parea ca in curand o sa lesine.
Isi intinse mana spre ea, iar Amely o duse pe a ei, tremurand.
Acea atingere nu era nicidecum a monstrului. Modul in care ii tinea mana intr-a lui o calmase putin. Hayden ii intinse scaunul si ii facuse din nou semn sa se aseze.
De data aceasta, il ascultase parca hipnotizata. I se luase o piatra de pe inima, vazandu-l in acea stare. Era asa cum il vazuse ea, atunci cand se indragostise de el, dar stia ca asta nu dura prea mult.

- Esti bine? O intreaba ingrijorat, vazand ca paloarea de pe chipul ei nu dispare. Ii face semn colegei sale si ii cere o sticla de apa rece, pentru Amely.
Odata cu sticla de apa, apare si Mason, iar asta devenise imediat o problema.
Hayden se abtinea din greu sa nu faca o scena, vazand cum acel individ parea prea apropiat de Amely.
Barbatul isi pusese protectiv mana dupa umarul fetei, ce parea ca nu isi mai revine, ci din contra. Starea ei era din ce in ce mai ingrijoratoare.
Hayden observase fiecare atingere si gest al noului sau inamic si gelozia pusese stapanire pe el. Ii venea sa ii rupa mana aceea cu care o atingea pe femeia lui. Da! Femeia lui! Nici in ruptul capului nu voia sa o numeasca altfel.

- Ar trebui sa te ducem la spital, sau sa chemam ambulanta, propune Mason.

- O duc eu! Incepe si Hayden, iar tensiunea dintre cei doi crestea tot mai mult.
Amely ii picase cu tronc sefului sau, desi fusese prea naiva ca sa isi dea seama. Hayden, in schimb, observase din prima clipa.

- Nu vreau sa merg la nici un spital! Am nevoie doar sa merg acasa si sa ma intind putin, intervenise bruneta, cand isi daduse seama ca situatia avea sa scape de sub control. Stia ca daca ar fi mers la spital, Hayden ar fi venit si el, iar daca sarcina chiar exista, acesta ar fi aflat de indata.

- Amely, iubito, lasa-ma sa te duc acasa, ii cere Hayden, luandu-i chipul intre palmele lui, desi era constient ca sansele ca aceasta sa accepte, erau aproape nule.

- Scuza-ma, dar ce legatura ai tu cu ea? Il chestioneaza Mason. Sub nici o forma nu am sa o las sa plece cu un strain!

- Exact la acelasi lucru ma gandeam si eu, ii replica taios Hayden, ignorand intentionat intrebarea. Poate daca nu si-ar fi luat nenorocitele acelea de pastile, l-ar fi lovit deja pe imbecil, insa corpul ii era mult prea amortit ca sa se implice intr-o bataie, cu un barbat aproape la fel de masiv ca si el. Nu se temea, ci doar era constient de efectul pastilelor.

- Incetati! Se aude vocea lui Amely, ce intrerupe concursul de incruntari si maraieli al celor doi masculi. Sierra, poti sa ma duci tu? O roaga pe colega sa si aceasta aproba de indata. Observase si ea triunghiul amoros din care bruneta parea ca nu mai are cale de scapare.

Desi nu ii convenise cum se terminase acea seara, Hayden o lasase balta. Nu voia sa o sperie pe Amely si mai mult decat o facuse deja si cu siguranta nu voia sa ii inrautateasca starea.
Nu avea nici cea mai mica intentie sa renunte, in special stiind ca alt barbat ii da tarcoale. Avea sa revina si sa discute cu ea.
Ii trecuse prin cap sa urmareasca masina, insa isi daduse seama ca daca apare pur si simplu la usa brunetei, o va speria mai tare. Trebuia sa faca lucrurile incetul cu incetul.

In ziua aceasta vazuse cu adevarat teama din ochii lui Amely si nu isi mai dorea sa vada asta niciodata.

Voia sa faca lucrurile ca la carte. Voia sa isi accepte sentimentele si desi era ingrozit de ideea unei noi iubiri, isi dorea cu adevarat sa ii permita femeii sa ii intre in suflet. De fapt, ii intrase deja. Acum voia doar sa o lase sa vada.
Sa-l vada pe el, asa cum era si sa-l scoata din intuneric.