Cele 8 Păpuși (18+)

17. Amely

Hayden oftase zgomotos privind in ochii negri ai lui Amely. Cum putea sa o refuze cand il privea atat de patrunzator? Ii intrase pe sub piele mai mult decat se asteptase.

- Bine, dar mergem in camera mea, ii spune si o prinde de mana, tragand-o dupa el.

- Hayden, nu acolo e camera ta? Intreaba cand trece prin dreptul usii in care fusese data trecuta, cand i se daruise lui.

- Nu, asta o folosesc doar ca sa fiu mai aproape de...voi, spune si abia dupa isi daduse seama ca gafase. Poate nu fusese o idee buna sa ii aminteasca lui Amely ca mai sunt si alte fete care se bucura de atentia lui. Se simtise stanjenit si..vinovat. Ii vazuse incruntarea de pe fata, desi nu comentase nimic.
Amely isi daduse seama ca mai exista o parte a casei de care nu stiuse. Era fix in celalalt capat si era mobilata complet diferit fata de cealalta. Conacul familiei Black era imens si fusese mentinut bine, din generatie in generatie. Exteriorul ii trada vechimea, insa interiorul parea desprins din alt film. Totul era slab luminat si decorat in culori inchise, sumbre, precum sufletul lui Hayden. Urcase la ultimul etaj al acestei parti si o usa mare, neagra, cu initialele lui Hayden aparuse.
Era uriasa. Amely nu isi putea inchide gura de surprindere. Peretii erau unii negrii si alti albi. Intr-una din parti, un dormitor imens trona, cu asternuturi complet negre. Totul era ca un fel de open-space, mai putin baia. Avea pana si o sala de jocuri si una de forta.

- La naiba, stai aici singur? Il intreaba si el chicoteste.

-Acum esti si tu aici, ii raspunde si o saruta scurt, apoi stinge lumina, lasandu-le doar pe cele de veghe si o conduce spre pat.
Stateau amandoi intinsi, Hayden aplecat usor peste Amely, doar cat sa poata sa o sarute. Nu se putea satura de asta, mai rau ca un dependent.

- Hayden, opreste-te! Ii cere ea cand simte ca sarutul se schimba dintr-unul pasional in unul erotic. Nu paruse prea convingatoare. In sinea ei tanjea dupa fiecare gram de atentie din partea lui Hayden, dar se temea. Ii era ingrozitor de frica de sentimentele ce au inceput sa prinda radacini in sufletul ei. Stia ca pentru Hayden ea reprezinta doar una dintre marionete. Mai avea inca opt. Probabil si cu ele se comporta la fel, gandii ea.

- Ti-am promis ca nu te mai ranesc. Chiar te temi de mine, Amely? O intreaba el cu retinere. Ii era frica de raspuns.

- Nu.. nu de tine. De ce face aceea Megan din tine. De toata situatia asta. Din nu stiu ce motiv absurd incep sa vad altceva in tine, Hayden. Altceva decat un maniac ce colecteaza fete virgine si profita de ele. De ce faci asta Hayden? Nu ai nevoie de toate acele fete ca sa te faca sa ti-o scoti pe una singura din cap.

- Dar de ce am nevoie Amely? Poate chiar sunt un maniac. Poate ce vezi tu este gresit. Nu te-ai convins pana acum? Nu iti mai fa sperante, i-o arunca el. Ii aruncase iarasi adevarul verde in fata. Stia ca avea dreptate. Amely il citise mai bine decat toate.
Ce facea el nu era demn de un om sanatos la minte. Megan il distrusese psihic. Suferise o depresie din care nu isi imagina ca va mai reusii sa iasa, pana cand nu isi gasise un scop. Un scop bolnav. Isi pierduse increderea in femei si nu voia sa mai cada in plasa uneia. Voia sa le pedepseasca pentru cat erau de prefacute. Sa detina mereu controlul. Isi crease aceasta casa de papusi tocmai din cauza silei pe care o avea pentru femeile ce se daruisera mai multor barbati. Si Megan o facuse in timp ce era cu el, pe sub nasul lui.
Vechiul Hayden nu ar fi facut niciodata asa ceva. Vechiul Hayden era de departe opusul celui care era in prezent. Nu ar fi atins niciodata o femeie fara aprobarea ei si nu ar fi impus niciodata nimic. Cu Megan se comportase exemplar de fiecare data si nu fusese suficient. Il jucase pe degete ca un papusar priceput. De data aceasta el avea sa fie papusarul.

Amely ar fi vrut sa il contrazica, dar ce rost avea? Poate ea chiar o luase razna. Nu! Sigur o luase razna de incepuse sa se indragosteasca de un astfel de om. Nu stia prea multe despre iubire, dar stia ca atunci cand ai sentimente pentru cineva ii cauti scuze, privesti lucrurile intr-un mod diferit. Poate asta i se intamplase si ei si Hayden chiar nu avea nimic bun. Isi impusese sa lase lucrurile asa si sa se trezeasca la realitate. Acest Hayden avea o problema grava. Nu era intreg la minte. Nu putea fi intreg la minte daca luase ostatice atatea fete nevinovate. Nu exista nici o scuza.
Se simtea atat de naiva si idioata caci ii cazuse in capcana. Cat de rau trebuie sa o fi afectat ce se intamplase in ultima perioada de incepuse sa aiba sentimente pentru barbatul ce o violase?
Se inselase teribil, poate ca adevarata fata a lui Hayden era chiar aceea pe care o vazuse in ziua in care o abuzase dar si in seara cand o cunoscuse pe Megan.
Brusc, se simtise incomfortabil in patul sau si ii venea sa o rupa la fuga inapoi spre camera ei.
Avea sa innebuneasca de tot daca mai statea mult aici. Hayden era toxic si ii invadase toate simturile. O otravise, caci altfel nu isi putea explica sentimentele acelea contradictorii.

- Hayden, poate ar trebui sa ma intorc in camera mea. Nu a fost o idee buna sa iti cer sa dormi cu mine, spune lasandu-si privirea in jos si sperand sa nu il enerveze. Simtise ca oricum o facuse cand o adusese pe Megan in discutie, caci din dulcele Hayden de mai devreme se transformase iarasi in cel rece, de neclintit.

- Ramai aici. Cred ca eu am mai multa nevoie de tine in seara asta decat ai tu, ii marturiseste, din nou atitudinea lui schimbandu-se la o suta optzeci de grade.

- De ce imi faci asta? Il intreaba aproape fara glas. Se simtea vulnerabila. Nu reusea sa il inteleaga sub nici o forma. Cu Hayden totul era o enigma.

- Ce fac?

- Te joci cu mine, concluzioneaza ea. Te strecori la mine in camera dupa ce m-ai ignorat o saptamana intreaga si m-ai bagat in sperieti in acea seara, apoi vi si ma asiguri ca nu imi vei face rau. Si continui sa imi dai lumea peste cap spunand ca ai nevoie de mine, dupa ce mi-ai spus sa nu imi fac sperante. Ce vrei de la mine, Hayden? Pentru ca simt ca o iau razna, turuie Amely spunand tot ce avea pe suflet.
Acesta o privii intens fara sa ii raspunda. Nici el nu stia ce voia. Stia doar ca ii placea prezenta ei si nu voia sa plece inapoi in camera. Nu voia sa ramana singur cu gandurile sale negre.

- O sa imi strici toate planurile, Amely, ii sopteste si inainte sa poata reactiona, o saruta. O saruta de parca nimic din jurul sau nu mai conta.
Fara sa isi dea seama, Amely ii intrase de asemenea pe sub piele. Gasise in ea tot ceea ce crezuse ca fusese Megan.
Era inocenta si naiva, copilaroasa si fara pic de experienta. Sinceritatea ei il dezarmase de fiecare data.
Se lasase descoperit in fata ei. Simtea ca vechiul el reiesea la suprafata in prezenta lui Amely.
Il facea sa simta, sa aiba remuscari si regrete. Nu erau sentimente pe care isi dorea sa le mai aiba vreodata, dar pe langa toate acestea, simtea ca Amely ii facea inima inghetata sa bata dupa atat amar de vreme. Dupa cinci ani in care nu lasase nici o emotie sa treaca de fortareata pe care o construise in jurul sufletului sau.
In preajma ei, simtea ca totul inauntrul lui se zguduie si nu avea nici un fel de putere sa opreasca asta.
Amely avea sa ii schimbe sensul vietii, dar asta nu era un amanunt pe care Hayden il stiuse pe atunci. Ea avea sa ii fie sfarsitul.

**********
Stiu, nu sunt buna deloc la scenele mai romantice.
Vreau sa va spun sa aruncati o privire si la cealalta carte a mea, poate va place.