* CARTEA NU ESTE EDITATĂ. Va rog sa-mi scuzati greselile si exprimarea anosta din primele capitole ale cartii. Este prima mea lucrare. Multumesc de intelegere. *
In anul 1773, Oceanul Atlantic poate fi plin de surprize, atunci cand te astepti...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
- Tu realizezi ce ai făcut? m-a întrebat Matt cu ochii plini de uimire și cu o expresie de încântare pe chip.
Aceasta a fost reacția lui atunci când i-am povestit cu lux de amănunte isprava mea de dimineață.
Îl chemasem pe Matt cu tact din bucătăria în care lucra pentru a-i da vestea cea mare: operația reușise și, ca prin minune, nimeni nu sesizase că doctorul și asistenta lui stăruiseră puțin prea mult în spițeria de la etaj. Ucigașul Bill avusese o aură dezinvoltă, continuând să supravegheze puntea cu un aer dur, în timp ce noi ne furișaserăm afară din cabină fără probleme.
Acum eu și Matt ne ascundeam undeva într-o cameră de la nivelul al doilea, departe de încăperile aglomerate și de urechile rău-voitoare, pentru a discuta ultimele noutăți.
- Sincer... nu îmi vine să cred ce am făcut, Matt! am răspuns clipind des, la fel de șocată ca și el. Doctorul mi-a spus că nu a văzut niciodată așa ceva. M-a întrebat de mai multe ori dacă am învățat undeva chirurgia.
Am râs înfundat amândoi la pomenirea acestui fapt ieșit din comun.
- Îți dai seama?! Să fac eu operații? O ducesă? O femeie? I-am spus că nu și răspunsul meu l-a marcat. Tot ce făceam era pentru prima dată. Atunci doctorul și-a manifestat aprecierea și a dorit să îi fiu asistentă de acum încolo; ceea ce am refuzat imediat. Am spus eu, cu zâmbetul pe buze, amuzată de situația ciudată.
- Niciodată, dar niciodată nu mai vreau să fac așa ceva! Nu este pentru mine, am continuat eu. Dintr-o dată, cuvintele mi s-au blocat în gâtlej și cu un glas stins am rostit tristă: - Acum am făcut asta doar pentru John, în speranța ca el...
Propoziția a rămas suspendată in aer și încântarea de odinioară a dispărut la fel de repede precum s-a ivit. M-am întristat pe moment, acaparată fiind de presimțirile rele care mă bântuiau necontenit încă din noaptea furtunii.
Dacă John nu va supraviețui? Eu ce voi face?
Matt a stat puțin pe gânduri și a făcut o grimasă. Chipul lui s-a făcut mai serios, ca și cum era pe cale să îmi spună ceva important. Așteptările nu mi-au fost înșelate atunci când el a luat cuvântul:
- Știi Kate, uneori oamenii fac lucruri miraculoase datorită iubirii pe care o poartă.
Inima mea a tresăltat la auzul acestor cuvinte încărcate cu un adevăr profund. Am ales să cred înlăuntrul meu ceea ce îmi spunea Matt, căci numai dragostea pentru căpitan fusese capabilă să îmi dea avânt și îndrăzneală să fac ceea ce nu aș fi făcut niciodată în mod normal.
- Iar acolo unde este dragoste sinceră și dăruire, a continuat Matt pe un ton încrezător, Dumnezeu întinde o mână de ajutor și face miracolul posibil.
