13. Ada: un suflet pierdut

3.5K 356 60
                                    


   Mary mi-a intins o mana pentru a ma ridica de jos, si m-a sustinut pe picioare punandu-mi cealalta mana pe talie. Cu greu si schiopatand, m-am pus pe picioarele mele, simtind cum o durere acuta isi face simtita prezenta la baza piciorului. Am facut o grimasa, icnind la suferinta intensa.
Da, glezna inca durea ingrozitor de la cazatura grandioasa pe care am facut-o in fata Omuletului si a lui Will.

- Deci? ne-a intrebat inca o data negresa suspicioasa care venise langa noi acum o clipa, pentru a ne interoga. Nu mai aveam nicio vlaga in a raspunde, dar cu ambitie am ridicat privirea inspre ea, demonstrandu-i printr-o privire glaciara ca pot fi puternica.
Ochii ei negri, adanciti usor in orbite, precum si trupul ei slab, tradau viata dura la care fusese supusa de-a lungul vietii. Cu toate acestea, se intrezarea faptul ca demult fusese frumoasa: inca mai avea fata ovala, buze pline si usoare forme la solduri. Dar cu trecerea anilor splendoarea de odinioara s-a stins treptat, lasand loc unei fete batute de frig si cald, unor riduri in jurul ochilor si pungi sub pleoape.

 Mi-am abatut privirea de la ea si am respirat adanc, incercand sa-mi stapanesc durerea care facea ravagii in tot trupul de cateva minute bune. Ce as putea sa spun? Decat ceea ce am auzit de la Omulet.

- Doamna, noi suntem spalatoresele care am fost chemate sa lucram aici. Nimic altceva, am raspuns cu barbia usor ridicata si cu demnitate in glas.

Multumita?! am adaugat in gand.

- O fi... s-a dat batuta ea, cu sprancenele arcuindu-i-se in semn de uimire. Dar o sa fiu cu ochii pe voi domnisoarelor...! a completat ea, cu un glas amenintator.
  Suparata de atitudinea ei de sefa, am tuguiat buzele.
- Eu sunt doamna, am corectat-o eu cu mandrie, pe femeia impertinenta.

Trebuia sa-mi pastrez cumva imaginea de femeie casatorita pentru a evita orice pericol. Astfel, cu minciuna pregatita, atacam pe oricine indraznea sa-mi spuna "domnisoara", nestiind de adevarul adevarat.

- Cum vrei, a plescait ea nepasatoare, fluturandu-si o mana. Acum avem de lucru. Cine nu se demostreaza suficient de bun pentru spalatorie, este inlaturat. La o mica greseala, sa stiti ca nu o sa aveti o soarta prea placuta pe aceasta nava!

M-am incruntat din nou, exprimand starea mea de nemultumire. Cine se crede? Capitanul?

- Ce vrei sa spui? a intrebat-o Mary, deja speriata de amenintarile negresei.
  Femeia a ras zeflemitor si si-a indreptat privirea spre Mary cea vulnerabila. A tintuit-o cu privirea, si cu pasi de felina s-a apropiat de ea sfidator.

- Spun doar ca persoanele incapabile - ca voi, vor fi vandute. Bineinteles, daca nu fac progrese. Asa este hotarat pe nava aceasta. Acei inutili sunt pur si simplu alungati, vanduti sau omorati.

Ochii i s-au intunecat si cu viclenia unei vulpi, ne-a analizat pe amandoua, cercetand reactiile noastre la cele spuse de ea.

- Voi va faceti destinul. Lucrez aici de mai bine de sapte ani si stiu ce vorbesc fetelor.
S-a apropiat si mai mult de noi cu pas tiptil si s-a uitat precauta in jurul nostru daca cineva ne priveste. Cand s-a asigurat ca nimeni nu are urechi pentru discutia noastra, a continuat aproape soptit:

- Sunteti albe si acesta este un avantaj. Dar pentru mine nu e niciunul. Sunt o sclava. Sclavele nu au drepturi la fel ca femeile albe. Ce va pasa?! Nimeni nu se atinge de voi fara permisiunea voastra, asa e regulamentul. Dar cand vine vorba de sclave, lucrurile se schimba radical.

Femeia s-a instrambat dispretuitor, si dintr-o data, toate zidurile de aparare din ochii ei, au cazut. Am vazut-o pentru un moment vulnerabila si teribil de indurerata. Prin cate lucruri ingrozitoare a trecut aceasta femeie? Ii puteam citi usor suferinta marcata pe chip, ii puteam citi dispretul pentru pirati, si ura pentru munca silnica.

Fell in love with a pirateWhere stories live. Discover now