Fell in love with a pirate

14. Sonete insemnate

Trebuie sa actionez. Si inca repede. Nu o sa ma las batuta de o simpla "inspectie"!
Gandeste Kate... gandeste!

- Toata lumea se aliniaza acum! A tunat din nou vocea lui Black.

Unii se izbeau de mine in graba lor frenetica: nici nu se uitau unde merg si in sala era un haos total de voci si de pasi grabiti. Mary a venit spre mine disperata, cu ochii bulbucati de spaima si ingrijorare.

- Oh, Doamne Kate. Ce am facut? Nu trebuia sa fugim!
- Inca nu a zis nimeni nimic de noi. Stai linistita!
Nici eu nu credeam ce spun.
- Mergem? m-a intrebat ea, privind catre aliniament cu groaza.
- Da, am spus hotarata. Mergem, Mary.
Ea s-a uitat din nou la mine si mai mirata. Ca sa-i inlatur orice comentariu am adaugat repede:
- Ajuta-ma sa merg... glezna ma doare!
Dupa ce si-a petrecut mana in jurul taliei mele, am inaintat amandoua catre aliniamentul care deja se formase in fata inspectirului general. De ce? Pentru ca nu mai aveam niciun plan de evadare in acest moment. Se pare ca ramasesem ultimele care se alaturau incet grupului adunat.

- Mary, stai cu capul plecat, i-am soptit in timp ce schiopatam.

Amandoua am mers cu capetele plecate in speranta ca nimeni nu ne va recunoaste. Speranta moare ultima, nu?

- Voi din urma, grabiti-va! Ne-a apostrofat omuletul.
Vazand ca nu ne grabeam, din cauza piciorului meu, cineva si-a dres vocea si a intrebat pe un ton de indiferenta:
- De ce schiopatezi?
Era clar vocea dura a capitanului. Acum sigur voi fi considerata nefolositoare si vanduta in primul oras care apare pe harta. Dar cum sa ii spun despre incidentul de astazi? El imi va recunoaste vocea si atunci tot planul meu de distractie se va darama in mii de bucatele, cu urmari grave pentru neascultare.

- Tu, mi-a intrerupt Omuletul gandurile. Cea care te sprijinesti! Capitanul a intrebat ceva!

Se refera la mine oare? Nu puteam ridica nicidecum capul pentru a nu fi recunoscuta, si vazand ca nu am alta sansa, am incercat sa imit o voce pitigaita si indurerata, cat mai credibila pentru starea mea de durere.
- Da... domnule.
- Am pus o intrebare, a zis capitanul cu severitate.
    Simteam cu toti ochii ma privesc discret si linstea apasatoare se asternea incet in mijlocul spalatoriei.
- Cine sunt aceste femei?! a intrebat capitanul nervos, pe Omuletul care se dezmetici din loc tulburat.
- Eh...am... sunt nou venitele, capitane! Da, da, ele sunt!
 
  Capitanul s-a intors din nou cu fata inspre noi, cercetandu-ne din cap pana in picioare, cautand defectele pe care atat de mult incearca sa le gaseasca in oamenii inutili.

- Apropiati-va grupului, ne-a ordonat Black cu privirea inca staruitoare atintita asupra noastra. Alene, am ajuns grupul si ne-am pozitionat langa cea din urma femeie, din nefericire, langa Ada. Nu dupa mult timp, capitanul si-a luat ochii de la noi, analizand grupul din fata lui. Toti erau cu capetele plecate, mai putin Ada, care se simtea mai presus, evident.

- Acestea iti sunt toate ajutoarele? L-a intrebat pe omulet.
- Oh da, capitane! s-a grabit sa raspunda. Absolut toate.
- Toti iti folosesc? Sunt eficienti? Cine nu da randament?
Zicand acestea, capitanul se plimba in fata randului format de oameni.
- Pot sa spun ca nimeni nu leneveste, capitane. Suntem o echipa solida, cum bine stii!
- Excelent.
Capitanul a ajuns in drepul Adei si privirile li s-au intalnit.

- Ada cum se descurca? A intrebat Black.
- Foarte bine capitane, capitane. Exact cum o stii.
Black i se adresa ei:
- Stiam ca iti va placea aici.

Dupa cat il cunosc pe capitan, acum sigur ranjeste malefic dupa aceasta replica atat de taioasa pentru mandra de Ada. Scena care a urmat, m-a uimit si m-a lasat fara cuvinte.
Ada a inaintat spre capitan si cu mainile tremurand a infascat camasa capitanului.
- Nu ma poti lasa aici! a tipat ea disperata. Nu mai suport, am indurat prea mult. Am invatat lectia... te rog! s-a plans ea, cat de fals posibil.