Fell in love with a pirate

50. Camera artileriei

   Trebuie sa caut un barbat pe nume... Willis? Sunt sigura ca numele suna altfel. Wallace? Will... nu. Wall...? Da, era ceva cu "perete" si incepea cu litera w. Dar care nume sa fie acela?

De cand am iesit din celule si de cand Attila mi-a spus codul secret pentru a ma infiltra la intalnirea Razvratitilor, imi tot repet in minte cuvintele lui. Ce folos? Numele barbatului care se ocupa cu artileria, imi scapa! Acela trebuia sa fie legatura principala catre reusita!

De nervi, arunc cu piciorul intr-o funie care si-a gasit nefericitul moment de a-mi sta in cale. Imi musc buzele si privesc in zare: soarele incepea sa se scufunde in apa, lasand in urma lui raze viu colorate. Mai mult decat atat, soarele reperezenta clepsidra timpului.
"Cand se insereaza" ar trebui sa caut urmatoarea legatura catre intrunire. Asta insemna ca acum ar fi timpul potrivit sa-l gasesc pe acest W necunoscut. Singurul indiciu care mi-ar putea veni in ajutor ar fi ca W se ocupa cu artileria. Partea rea e ca nu am nici cea mai vaga idee unde ar putea nava sa ascunda armele pentru bataliile navale si toate cele necesare unui camp de lupta.

Matur cu privirea puntea, in cautare de o inspiratie venita din cer. Din pacate, nimic nu imi cade de sus si niciun chip cunoscut nu mi se iteste in cale. Nici macar pe Leo nu-l mai vad impletind funii la locul lui: e ca si cum ar fi disparut brusc, lasand in urma lucrul manual si o dezordine mai putin obisnuita.

Dintr-o data, simt fiori pe sira spinarii si imi strang mainile in jurul taliei. Nici nu stiu daca din cauza vantului rece ma simt asa, sau din cauza emotiilor care incoltesc ca si semintele plantate in primavara. Numai la gandul acestei misiuni pe care o am de intreprins singura, fara ajutorul nimanui, ma cuprinde un fel de teama, amestecata cu emotie si ura pentru Razvratiti.

Nu, cei speriosi nu au ce cauta la bord. Si mai ales, cei care au frica, nu au cum sa se impotriveasca unui echipaj razvratit.
Imi alung aceste ganduri, si in schimb, ma gandesc la un plan de bataie.

"Cauta-l pe W..."

Acestea au fost vorbele piratului inainte de a ma indrepta spre punte. De parca ar fi asa simplu sa caut un barbat anume in toata nava asta!

Tot ce imi ramane de facut este doar sa imi storc creierii in cautarea unei solutii productive. Sa fie si aceasta o proba pentru a continua traseul Razvratitilor? Piratii se cunosc unul cu altul. Razvratitii se cunosc intre ei. Daca eu vreau sa fac parte din grupul lor, asta inseamna ca ar fi trebuit sa-l cunosc pe omul cu artileria. Din aceasta cauza Attila nu mi-a dezvaluit mai multe despre barbatul de legatura, crezand ca il cunosc deja.

De ce este atat de greu sa operez in secret? Si mai ales, de ce va trebui sa-i mint pe cei dragi in urma faptelor mele?

Numai pentru a-i proteja...

Da, scopul scuza mijloacele.

Inghit in sec si hotarasc sa actionez din instinct. Ar trebui sa ma ascund in spatele unei usi, inainte ca prietenii mei sa imi sesezeze absenta si sa inceapa cautarile. Matt isi va face cu siguranta griji, avand in vedere experientele mele anterioare cu David, si cu atentionarea capitanului inainte de a-i incredinta lui Matt slujba de a ma apara si de a sta cu ochii pe mine. Inainte sa-l puna pe Argus pe urmele mele, ar fi bine sa ma joc din nou cu exploratul navii - care a ajuns sa-mi faca o deosebita placere. In ciuda faptului ca am locuit aici timp de douazeci de zile, inca nu am reusit sa cotrobai fiecare coltisor al imensei corabii, care pare un castel interminabil de cel putin o suta de camere.

Arunc o privire in sus si analizez mintal bine cunoscutele odai ale capitanului. Nicio urma de artilerie. Cel putin, capitanul nu detine o artilerie comuna si niciun barbat care s-ar ocupa de aceasta slujba.
Cobor cu privirea cu un etaj mai in jos si incuviintez cand ajung in dreptul camerei mele - fosta odaie a lui Will. Sunt mai mult ca sigura ca in mica incapere nu s-ar ascunde sute de cutite, sabii si pistoale pentru echipaj.
Urmatoarea usa imi ridica semne de intrebare. Este una necunoscuta, intr-un drept cu camera mea si in aceeasi punte in care se afla si carma. Oare de ce pana acum nu am bagat-o de seama?
M-am incruntat si inima a inceput sa-mi pulseze mai tare: sa fie aceasta usa catre artilerie?
Daca as fi un pirat, as pune lucrurile esentiale undeva la indemana si la vedere. Ori, usa aceasta constituia exact locul potrivit. Inafara de randul de scari mai mult incomode, care faceau legatura cu puntea cea mai mare, locatia artileriei parea una mai mult decat excelenta.