Kurioshituji Fanfiction

Capitolul 41-Sah

Ciel pov

Ciel:Haruka!
Haruka:Da, Ciel?
Ciel:Imi pare rău.
Haruka:E 1000000000000000000000000000000000 oara când iti ceri scuze. Te-am iertat deja.
Ciel:Știu, dar...eu nu mă pot ierta.

Sebastian:Tinere stapan, Haruka!*intra*V-am gasit insfarsit. Ce faceti voi doi?
Ciel:Sebastian...eu....imi cer iertare. Am fost nepoliticos cu tine. Aveai dreptate. Eu...eram cel care gresea! Dar de asemenea....AI FACUT UN CONTRACT CU HARUKA!?
Sebastina:In primul rand:Va accept scuzele. In al doilea rand:....da
Haruka:Ciel. Asta este si vina mea.
Ciel:Sincer daca as mai avea cum as fi suparat si pe tine, dar in momentul de fata asta e imposibil.
Haruka:*rade*
Sebastian:*chicoteste*
Ciel:Ce e asa amuzant?
Haruka:Scuze. Doar ca....aratam atat de rau, dar ne comportam ca niste copii.
Ciel:*rade*Ai dreptate.
Sebastian:Bucuria mea este ca voi doi v-ati impacat, insfarsit. M-am saturat sa am grija de copilul asta de petic si de micuta printesa sa-i ingrijesc ranile.
Ciel:Hei!!! Nu-mi zi asa.
Haruka:Cred ca nu ne prea mai suportai.
Sebastian:Pai....mergem acasa?
Ciel&Haruka:Da!

Intre timp, la conac.
Lia:V-am adus eu ceaiul. Ceilalti sunt ocupati, Earl.
Earl:Oh, mersi.
Lia:Voi fi scurta si la obiect. Las-o pe Haruka in pace ca o vei pati rau de tot.
Earl:Lia. Esti noua aici. Te voi face sa intelegi cum stau lucrurile:Fac orice vreau eu. Totusi m-am cam plictisit de Haruka. Nu ai vrea sa...
Lia:Nici daca m-ai ameninta cu moartea, Earl. Nu ma poti manipula.
Earl:Ia un loc, Lia. Hai sa jucam sah! Nu vrei?
Lia:*se aseaza pe un fotoliu*Sigur. Dar daca vad un singur gest suspect o sa-ti scot ochiul. Macar atunci vei arata exact la fel cu Ciel.
Earl:Se pare ca esti periculoasa.*aranjeaza pionii*Sa incepem.

Cei doi incep sa se joace in liniste.
Earl:Vreau sa stiu mai multe despre tine. De exemplu unde iti sunt parintii? Cum se numesc? Cum ai ajuns sa fi o vrajitore?
Lia:Ei bine nu stiu nimic despre parintii mei. Am fost crescuta intr-un orfelinat de cand ma stiu. Cat despre cum am akuns vrajitoare...am fugit din acel loc si am intalnit o batranica. Ea m-a luat la ea acasa si mi-a dat haibe noi, apa si mancare. Din aceea zi am locuit cu ea. Când i-a venit vremea, mi-a zis adevarul despre ea și mi-a dat puterile ei, caci nu a vrut ca numele de Vrajitoare sa dispara odata cu ea.
Earl:De ce ai fugit de la orfelinat?
Lia:Poate ca se numea orfelinat, dar era o inchisoare pentru copiii ghinionisti. Era oribil acolo. Mereu m-am rugat să mor. Nu aveam nici o speranta ca as putea scapa.
Earl:*ii dau cateva lacrimi* * si le sterge repede* Lia:Stii...sunt exact ca tine. Am avut o sora geamana. Eu eram cea mica, totusi.  Ea era bolnăvicioasa. Cum am zis nu-mi cunosc parintii. Eram crescute amandoua la orfelinat.
Earl:O iubeai. Dar...asta nu te face ca mine. Chiar daca eu eram cel mai mare dintre mine si Ciel si chiar daca parinti statea cu mine ma mult...totusi....stiu...ca il iubeau mai mult ca pe mine. Am...incercat sa-l omor odata, in timp ce dormea. Insa m-am oprit. M-am uitat la el si am realizat ce incercasem sa fac. Am inceput sa plang si m-am pus la somn.
Lia:Macar tu te-ai oprit.
Earl:Huh?
Lia:Numele surorii mele era Erika. Stiam ca nu are vreo sansa sa supravietuiasca intr-o lume ca asta. Pe zi ce trecea, starea ei se inrautatea. Asa ca...am luat un ciob de pe jos, pe acolo fiind multe lucruri periculoase precum aceste, și...am ucis-o.
Earl:Eu cred ca ai facut lucrul care trebuia. Cu siguranta ti-a multumit pentr ca i-ai curmat suferinta.
Lia:Sah mat. Am castigat.
Earl:Vrei sa mai jucam.
Lia:Nu. Voi pleca.
Earl:*o prinde de mana*Stai...eu...*incearca sa o sărute*
Lia:*il respinge*Scuze, dar eu nu voi pica in plasa ta. Nu te voi lasa sa te jocu cu mine cum vrei tu.