,,Ciel" pov
Dimineata a sosit, razele soarelui luminand incaperea.
,,Ciel":Esti bine, Haruka?
Haruka:Nu!
,,Ciel":*rade*Haide! Nu am fost asa dur!
Haruka:Ba ai fost!
,,Ciel":Bine! Imi pare rau!
Haruka:*se duce si se imbraca*
,,Ciel":Ah! Cum ma pot abtine?!
Haruka:Exerseaza!
Dupa ce ne schimbam mergem jos si luam masa.
Dupa am plecat la plimbare.
Haruka:Ciel! Unde mergem?
,,Ciel":Vreau sa-ti testez curajul.
Haruka:In ce fel?
,,Ciel":Vei vedea!
Mergem putin si ajungem la o casuta ce parea parasita.
,,Ciel":E o casa a groazei!
Haruka:Oh..
,,Ciel":Deja ti-e frica?
Haruka:Nu!
Intram. Trecem de aproape toate sperieturile, iar la penultima, Haruka imi sare in brate.
,,Ciel":Esti bine?
Haruka:Da!
Continuam. Ultima e peeferata mea, pana la urma fix pentru asta am adus-o aici pe Haruka.
,,Ciel"*o leaga pe Haruka la maini*
Haruka:Ce faci?
,,Ciel":Asta e ultima incercare!
Un om imbracat ca un calau intra in camera. Acesta ma leaga si se apropie de Haruka.
Omul:Esti sigur ca vrei sa fac asta?
,,Ciel":Sigur!
Omul:*ia un bici*Ok!
Stau cuminte. Omul nu o lovea foarte tare, incat sa faca rani. La un moment dat, trag cu ochiul la Haruka sa vad daca este speriata. Inlemnesc cand vad ca avea lacrimi in ochi.
,,Ciel":*isi dezleaga incheieturile* *se duce si o dezleaga pe Haruka si pleaca de acolo*
Ce este acest sentiment pe care il simt. Adica tocmai de asta am adus-o aici. Sa o fac putin sa sufere, dar...nu am putut suporta sa o vad plangand. De ce? Tsk. Nu-mi place asta. M-am inmuiat.
,,Ciel":Haruka! Imi pare rau!
Haruka:*inca plange*Am crezut ca stii...ca imi este frica...de astfel de lucruri.
,,Ciel":Am vrut sa te scap de aceasta frica, dar am inrautati situatia!
Tsk. Poate ca de data asta am fost moale,dar nu se va mai intampla.
CITEȘTI
Kurioshituji Fanfiction
FanfictionAceasta lume e plina de mistere, iar fiiecare are misterul propiei sale vieti de rezolvat. Ciel impreuna cu o fata pe care destinul o aduce impreuna trebuie sa rezolve impreuna un mister care le schimba viata.
