Capitolul 36-Cuvinte

73 12 5
                                    

Ciel pov
Am ajuns la conac unde Sebastian a ingrijit-o pe Haruka! Totusi pana acum nu s-a trezit. Ranile ei nu mai sunt la fel, ochiul am reusit sa-l refacem, dar pielea ei la fel de alba si rece era, dar respira, asa cu nu e moarta.
Ciel:Haruka! Te rog, sa te trezesti! E vina mea! Am fost un idiot! Mereu e vina mea. Daca nu ma enervam si nu imi varsam nervii pe tine, nu ai fi acceptat niciodata si nimic nu s-ar fi intamplat! Mereu e vina mea! Daca nu reactionam in felul ala si asteptam sa-l gasesc pe Sebastian nu ai fi fost ranita si nu trebuia sa facem contractul si nu am fi aflat cine suntem! Daca nu eram asa apropiat de tine, Sebastian nu ti-ar fi facut nimic. Si daca el nu-ti facea nimic nu as mai fi ajuns sa te ranesc si sa te violez.
Daca nu as fi fost asa idiot si eram mai atent, nu reactionam in felul ala cu Alois si nu mai ajungeam sa ne luptam. Totul e vina mea! Doar a mea! De ce a trebuit sa fac aceste tampeni...si sa ma indragostesc de tine.*plange*

Autor pov
Cateva lacrimi cad pe piela alba a Harukai. In momentul ala, ea deschide ochii.
Haruka:*cu voce stinsa*Ciel?
Ciel:*isi sterge lacrimile*Haruka! Te-ai trezit! Cum te simti?
Haruka:Ciudat!*imcearca sa se ridice* *scanceste*
Ciel:Stai cuminte! Nu te misca. Ranile suferite sunt grave!
Haruka:Cum de...mai traiesc!
Ciel:Nici eu nu stiu! Credeam...ca in acel moment...ai murit! Cand ai strigat, am crezut ca a fost ultima data cand ti-am auzit vocea. Dar nu a fost asa, pentru ca esti aici!*plange de fericire*Si nu o sa te mai pierd niciodata!

Kurioshituji FanfictionWhere stories live. Discover now