Capitolul 29-Pomul

33 8 0
                                    

Ciel pov
Sebastian:Deci...din cautarile noastre exista trei locuri in care poate fi! Raul unde v-ati intalnit, dealul unde i-ai zis ca va deveni sora ta sau conacul unde are loc balul la care mergeati impreuna.
Ciel:...da
Sebastian:Tinere stapan...pari cam abatut.
Ciel:Simt ca ceva imi scapa.
Sebastian:Cum adica?
Ciel:Nu stiu. Adica...toate aceste locuri au importanta pentru amandoi, asa ca e logic sa te gandesti la ele, dar...simt ca...nu e niciunul.
Sebastian:Ramane decat sa cautam. Maine ne vom gruba si vom merge sa cautam. Pana maine, odihniti-va.
Ciel:Bine.

A doua zi
M-am trezit destul de devreme. Inca aveam acel sentiment de ieri. Peste putin timp au venit si restul.
Mirai:Bine. Sa ne despartim. Eu voi merge cu Henrik, Alois merge cu Lizzy si Ciel cu Sebastian. Obiectii?
Toti:Nu.
Mirai:Bine. Acum, eu si Henrik mergem la conac, Alois si Lizzy voi mergeti le deal, Sebastian si Ciel voi mergeti la rau.
Toti:Ok.
Mirai:Ne intalnim la rau.

Asa ne-am despartit. Eu si Sebastian am ajuns, dar nu era acolo. Am inceput sa mergem dealungul raului, chiar l-am sarit si am cautat-o mai sus, dar nu era de gasit.
Ciel:Tsk.
Sebastian:Ma avem doua sanse. Ramane decat sa-i asteptam si pe ceilalti.
Ciel:Asa e.

Am asteptam cam o ora pana ceilalti au venit, avand acelasi rezultat ca noi.
Alois:Nu inteleg. Am cercetat...trebuia sa fie intr-unul din aceste locuri.
Mirai:Atunci unde e?
Ciel:Stiam eu. Ceva imi scapa. Dar ce?
Henrik:Ciel...
Ciel:Lizzy...ti-am zis in scrisori ca am vazut ca Haruka se comporta ciudat...dar am scris si unde am descoperit?
Lizzy:Da...parca la un pom.
Ciel:Pom? Pom....Asta e!!!
Mirai:Huh?
Ciel:Era asa simplu.
Alois:Ce anume?
Ciel:Haruka nu e intr-un loc fericit pentru noi doi...e intr-un loc unde am petrecut mult timp. Pentru ea acel loc era special. Am cautat decatcin locuri unde ni s-a intamplat lucruri frumoase, dar acele locuri erau speciale pentru mine, ci nu pentru ea!
Alois:Si ce e cu acest pom?
Ciel:E un pom mic, pe o campie destul de departe de conac. Mergeam acolo cand voiam sa fim singuri si stateam uneori sa vedem apusul sau rasaritul. Aveam o carare de flori asa ca stiam drumul spre casa. Ma duc sa o caut acolo.

Cu asta am plecat nemai spunand nimic

Kurioshituji FanfictionWhere stories live. Discover now