Azi vreau să tac,
Din tot ce îmi mai sunt,
Din ochi, din palme,
Suflet, somn, visare,
Să caut locul unde, în trecut,
Fără să spun sau fără să gândesc,
Plantam, pe câmpuri albe, nemurire,
Dintr-un altoi de zbor necunoscut.
Azi vreau doar
Să îmi regăsesc popasul
Pe care l-am visat de-atâtea ori,
Iar liniștea să îmi ascută glasul,
Să-mi lustruiască
Coardele vocale,
Să-mi pregătească,
Fără-avertisment,
O altă dimineață,
Zgomotoasă,
În care,
Prins în cuie pe pereți,
Să clipesc des,
A gol și a lumină,
A cameră murdară de dorință
Și a blamări de sfinți analfabeți.
Azi am să scriu
A doua mea scrisoare,
Pe care-o las,
Pe pat,
Sau am s-o uit
Pe pragul casei,
Și am să rog, pe rând,
Poștașii lumii,
Factori de-ntristare,
S-o lase-acolo,
Să o bată vântul,
Să plouă renunțarea peste ea,
Iar când pe slove s-o urca pământul,
Dacă doresc,
Dac-or mai ști adresa,
O pot livra.
Sau pot uita de ea.
