Tu-mi ești păcatul care a scăpat...
Iar azi sunt nevoit să-ți fiu poruncă!
Să mi te interzic deliberat,
Deși păcătuiesc cu tine încă!
Am cercetat, de-lungul și de-a latul,
Tot încercând să aflu un răspuns...
În toată-această vreme tu, păcatul,
M-ai răscolit și tot nu mi-ai ajuns...
Mă faci să simt o vină ne-nțeleasă,
Să simt ceva ce parcă-i de nebun...
Azi mă încui pe din afară-n casă
Și umblu-n feluri care nu se spun!
Îmi scriu scrisori din locuri neumblate,
Îmi cânt din lemne ce vor fi viori...
Mă înfășor în straie nepurtate,
M-apuc și mă ridic de subțiori...
Tu-mi ești păcatul fără de poruncă
Și-mi ești poruncă fără de păcat...
De prin vecini, pendula bate încă,
Miezul de noapte încă ne-nfierat!
