Săruta-ți-aș toată talpa!
Tu, femeie fir-de-iarbă,
Tu pământ pe care merg,
Rădăcini mustind de sevă,
Treaptă repetându-mi mersul,
Cântec necântat ce-mi cânți,
Vorbă ce acum se scrie,
Renăscând în mine versul,
Lemn sculptat în pomi nefrânți!
Amintire viitoare,
Tu, femeie în culori,
Parfum viu de ghicitoare
Întorcând aceeași carte,
Te-aș lua de subțiori
Și mi te-aș plimba prin zare,
Și aș da cu tine-n sus
Până-aș lăcrima de tine
Și de-atâta nepătruns!
Tu, femeie, gust de roșu,
Și de vin, și de sărut,
Te-aș sorbi din prima clipă!
Să te știu nicicând n-am vrut
Dar să mă opun furtunii,
Apelor și vântului,
Satisfacțiilor nocturne,
Visului și gândului,
Plânsului și râsului,
Plinului abisului?!
Asta-am vrut să-ți spun, femeie,
Curcubeul meu nebun,
Necântată epopee,
Ne-nceputa mea ființă,
Ne-nceputu-mi zbor de zmee,
Cer în feluri neprivite,
Vise care nu se spun!
