Îți amintești cât te-am rugat să uiți?
Să te întorci la minus-căutare?
Să-mi juri doar jurăminte-n care minți
Că ceasul meu, în ceasul tău, te doare?
Îți amintești cât ți-am cerșit tăcerea?
Sau cu sărut, născând anti-sărut?
Ori cum pe piele-ți desenam tăcerea
Ce ți-aș fi fost de n-aș fi apărut?
Ți-aduci aminte cum urma să-nceapă,
Dacă-nceputul n-ar fi existat?
Probabil dormi acum tu, suflet-pleoapă,
Sub care-mi culc aripa, exilat...
