De câte frunze am nevoie, Doamnă,
Să batem palma și să-ți fiu un plop?
Să-mi dezgolesc avutul când ți-e toamnă,
Să-ți ning cu stele, fără niciun scop?
Și, Doamnă, rădăcină cât să-mi crească,
Să pot să-ți sorb din seve pe ascuns?
Să-mi umbli clorofil prin frunza deasă,
Să-mi sorbi lumina până la apus?
Cu care fierăstrău ai vrea tu, Doamnă,
Să fac un târg de rumeguș și viață?
Să îți fiu plop din zori și până-n seară,
Iar noaptea, la fereastra-ți, să prind viață?
Și care-i prețul, Doamna mea străină,
Să mă transform în lemnul din cămin?
Să joc lumini pe pielea ta senină,
Să te învălui până la suspin?
Hai, spune, Doamnă, numărul de stele
Cu care să plătesc să-ți fiu iubit!
Și-ți garantez cu noaptea dintre ele,
Eclipse la puterea "infinit"!
